Nr. 2 (35) anul X / aprilie-iunie 2012 - ROMDIDAC

contact cu fel de fel de oameni, organizează lansări de carte, simpozioane,
conferinţe, colocvii etc. etc. nu de puţine ori mi-a fost dat să aud de la diverşi
scriitori că i-au cerut sprijinul în diverse probleme, iar el, cum îl ştiu – atent,
răbdător, liniştit, receptiv – n-a şovăit/ nu şovăie nicio clipă să-i ajute.
La prima vedere şi dacă l-ai cunoscut mai dinainte, Emil Lungeanu îţi lasă
impresia unui tip puţin ursuz, plictisit, cam prea interiorizat şi închis dialogului.
Ce mai, un ins pe care ar fi mai bine să-l ocoleşti.
Impresie total greşită, fiindcă dacă stai de vorbă cu el ai numaidecât
revelaţia unui intelectual rafinat, a unui om cu mare experienţă de viaţă şi a
unui scriitor înzestrat de Dumnezeu cu har şi talent, a cărturarului cu multe
şi bune lecturi în spate. El este în stare să angajeze oricând şi cu oricine un
dialog pe teme de literatură română şi universală, dar şi de istorie şi de ştiinţă,
cu argumente ce dovedesc o informare solidă, acumulată nu din auzite ori pe
sărite, ci prin frecventarea unor autori de referinţă în domeniile cu pricina.
În cercurile restrânse de prieteni Emil Lungeanu iese din carcera tăcerii şi
din propria-i interiorizare şi se arată a fi plin de umor, povestind cu haz întâmplări
la care a fost martor ocular, gustând din plin anecdotele companionilor
şi, nu de puţine ori, amuzându-se de „morga” şi „importanţa” unor modeşti
autori, „genii închipuite”, care trec pragul biroului său, aflat sub scara ce duce
la etajul Bibliotecii Metropolitane din Bucureşti.
nu mă îndoiesc că dincolo de prezenţa şi firea omului, cei ce se vor apleca,
azi sau în viitor, asupra cărţilor lui Emil Lungeanu vor avea serios de lucru
pentru a-i putea judeca opera polivalentă şi cu mesaje profunde în spiritul
adevărului şi al dreptăţii.
Ex Ponto nr. 2, 2012
143