Nr. 2 (35) anul X / aprilie-iunie 2012 - ROMDIDAC

GABrIEL rUSU
P
pagini de istorie literară
Constanţa. Gramatica rememorării
– Îndreptar de întâmplări şi de personaje –
( 1) ÎNTÂMPLARE
e Tomis în jos. tomis este un bulevard care curge în mare. Prin Constanţa.
De la nord, la sud. Începe sub o idee de deal, pe la Sere sau
Rezervoarele de Apă, cum spuneau cei mai de demult, şi ajunge, după
ce se joacă de-a delta urbană şi se răsfiră pe două-trei străduţe, până
în locul unde au tras la ţărm vechii greci. Şi după ei, romanii. Şi după ei,
genovezii. Istorii care formează delta istoriei.
Locul debarcărilor succesive este, acum, aproximativ, ca orice altceva
ce ţine de omenesc. Aşa că aproximativ îmi amintesc şi de mine coborând
pe tomis ( nu scriu „în jos”, deşi în gând aşa spun), cu treizeci şi un pic
de ani în urmă. Sau cu treizeci şi un pic de ani înainte? E haioasă chestia
asta, cum că în spaţiul amintirii două direcţii contrare duc în acelaşi loc.
oricum, era în secolul trecut şi eu mă duceam la Cenaclu.
Povestea a două Cenacluri. După cum sper că ştii, cititorule, acum
parafrazez titlul unui roman al lui Dickens. Cu Povestea a două oraşe,
Dickens plasa intriga în perioada Revoluţiei Franceze, pentru că distanţarea
în timp îi permitea să îşi declare mai tranşant părerile despre contemporaneitatea
sa. Schimbând drastic ceea ce este de schimbat, adică
punând în locul staturii scriitoriceşti impresionante a lui Dickens postura
aceasta de memorialist, cred că şi eu încerc să fac exact acelaşi lucru.
Dickens imagina romanesc, eu rememorez. În principiu, graniţa între
aceste două acte/ acţiuni este destul de fragilă. Rememorez şi implicit
rescriu ceea ce a fost, fiindcă imaginez mult ca să maschez lacunele.
Rememorez lenevos, imprecis, apăsat emoţional. Rememorez sepia. Ca
şi cum îmi amintesc o fiesta de tinereţe, pe când îmi fac siesta la vârsta
senioratului.
textul pe care l-am început adineauri va curge la mai multe timpuri
gramaticale. Aplicând o tactică narativă devenită deja obişnuinţă, o să
povestesc şi la trecut, uneori şi la prezent, alteori chiar şi la viitor. De fapt,
aceştia trei sunt timpi ai vieţuirii de zi cu zi, cei care ritmează Memorarea
Ex Ponto nr. 2, 2012
137