Nr. 2 (35) anul X / aprilie-iunie 2012 - ROMDIDAC

Ex Ponto nr. 2, 2012
26
Viaţa din transparenţe
Mai multe morţi violente.
Aruncat din nacelă,
reluând viaţa
din transparenţe sparte pe stânci.
Morţi violente, spre-a învăţa
că viaţa nu se pierde.
grânar al vieţii, moarte,
şuvoiul unui grâu de gheaţă.
Pământul cambrat, lovit de grindini,
atent, prin ierni, la cercetarea
începută-n preistorie. Sala de bal
se deschide – fantomatică, generoasă,
pentru dansatorii ucişi sub boabele reci,
pentru cei nepăziţi decât de gheţuri.
„Să nu mă uiţi”, îmi spune amfitrionul,
şi-mi întinde-o mână orbitoare, osul devenit lumină,
palma de săpător demn, ascuns. „Să nu-mi uiţi
ceremonia, dăruirea totală. Ignoră cine sunt.
Părăseşte mai uşor viaţa, lunecă din ea în mine
ca-n apă, vei primi astfel visul. Sub ţurţurii
coroanei mele vei avea o altă voce,
îţi pregăteşti o nouă ascultare.
În sala tronului, până departe,
pe aur şi pe mozaicuri de răcoare,
cu mine-alături,
vei învăţa ce-i dansul”.
Falşii greci
Suflet la suflet
în van zăboveşti,
căldura asta nu-i adevărată.
Crezi că ai luat urma
vechilor greci? te-nşeli amarnic.
Aici e tundră, niciun soare,
masa pusă, dar hrana e de stuc,
iar comesenii – piei de şarpe.
Sporovăieşti, într-un miraj
al contemplaţiei, cu două
cupe-alături, ameţitoare,
şi aluviuni sub paşi,
încet purtat de vorbe
în străinătate
şi rătăcit uşor-uşor,
în delta unde n-ai să mori