Nr. 2 (35) anul X / aprilie-iunie 2012 - ROMDIDAC

SIMoNA-GrAZIA DIMA
Ex Ponto nr. 2, 2012
24
Lar
Foc între cetăţi de pământ,
înghiţit de ziduri. Mă vei regăsi
în crăpăturile stâncilor. Plasa
cărărilor înflorite în piatră
îmi ascunde ardoarea. trup dispărut,
însufleţesc uriaşele canioane.
În jurul incintei circulare, un călăreţ:
scânteia dintre potcoavă şi piatră
sunt eu. Reverberaţia unui gând.
Colaci de lavă-n formare, şi-n ei,
masată, ştiinţa focului (etrusci colindând,
cu lumânări în mâini, vilele sortite de romani
pierzaniei. Sfârşit, ei ştiu. Şi ce dacă?
Flacăra va supravieţui în casele-n formă de inimă
din norcia, în ornamentele faţadei, în stâlpii
roşii, calzi). Copilul ridică pe costişă,
în templul părăsit, un mărăcine uscat, solar,
vechile gânduri se fac oameni, murmură el,
căci s-a şi scurs un soroc de pământ (aruncă un
bulgăre dens, el cade-n nucleul încins al unui vis).
Cu ghearele-nfipte în sol, susţin oraşe de aer.
Lar purtător al amintirii, în râpa cu prunci nevăzuţi.
Tânărul Tu
o pânză mai separă
cuibul copilului
de zidul monştrilor impetuoşi –
veseli, dar ştirbi, povestindu-şi din mers
romanul, înălţând torţe şi flamuri.
Când pânza va cădea, copilul
va pătrunde, aer, făpturile tulburi,
lin se va aşeza şi nepătat
la rădăcina vieţii lor.
Atunci, copile, vei vedea
nimicul rotitor, maxilarele