Nr. 2 (35) anul X / aprilie-iunie 2012 - ROMDIDAC

Ex Ponto nr. 2, 2012
168
negru este însă şi protagonistul unei succesiuni de întâmplări care îl definesc.
Dau noţiunii „întâmplare” un sens ezoteric (lat. intemplare → templum)
sugerând intrarea în spaţiul sacrului. În primul rând este de menţionat numărul
12. negru se întoarce în Instanbul la vârsta de 36 de ani (3x12), după 12 ani
de rătăcire prin lumea islamică. La vârsta de 24 de ani se îndrăgostise de
verişoara lui de 12 ani, Şeküre, motiv pentru care a fost trimis în exil.
12 este numărul desăvârşirii umane sau cosmice, simbolistica din religiile
revelate (creştinism, islamism) fiind extrem de diversă, dar pentru negru este
numărul intrării şi al ieşirii dintr-un ciclu existenţial.
Prima şi cea mai importantă întâlnire iniţiatică la revenirea în Instanbul
este aceea cu câinele. nu există mitologie în care câinele să nu fie asociat
cu întunericul, moartea, Infernul. Instanbulul, pe care îl regăseşte eroul, a
intrat în anotimpul morţii; este zăpadă, mâzgă, noroi, putrefacţie, degradare
morală, monedă falsă, artă decadentă ş.a.m.d.
Intrând în cimitir să se reculeagă la mormântul mamei, negru se rătăceşte,
dar un câine prietenos îl îndrumă spre ieşire. Şeküre merge la prima întâlnire
cu negru în casa părăsită a unui evreu spânzurat şi aude lătratul unui câine
necunoscut. Moartea violentă a Unchiului este anunţată de lătratul furios al
unui câine străin.
La cei 36 de ani (nel mezzo del camin) negru descinde în Instanbul,
coboară pe străzile povârnite şi ajunge în final la o cafenea (un fel de templu
oracular), unde un câine desenat spune povestea degradării propriei rase,
deplânge uşurinţa cu care religia adusă de Mohamed l-a eliminat din scenariul
noii construcţii teologice.
Miturile vorbesc de două funcţii esenţiale ale câinelui: paznic (Cerber) la
intrarea în subterană şi călăuză (psihopomp) omului în întunericul morţii. În
discursul înflăcărat al câinelui este amintit cu mândrie rolul unui strămoş al
său, care a stat de pază la intrarea în grota unde s-au refugiat într-un somn
de 300 de ani, 7 tineri sătui să trăiască printre idolatri. Multe dinastii turcomongole
au la origine câini sau lupi. Facilitând unor eroi intrarea în Infern (a
se vedea Ulise, Enea, orfeu), câinii au trasat jaloane pentru istoria culturală
a omenirii.
negru, eroul trist al acestei cărţi, nu are măcar şansa să beneficieze de
aportul mitologic al unui psihopomp care să-l conducă spre o victorie eroică.
negru va învinge, dar fără glorie sau fără ca măcar să-şi conştientizeze
biruinţa.
„Cu puterile neajutate” (Arghezi), negru îşi va alimenta întâmplările cu
energiile propriului nume.
Polisemia pletorică a cuvântului „negru” deschide o multitudine de interpretări
şi de paralelisme cu sursele mitologice şi literare. negrul, asociat
întunericului primordial, exprimă pasivitatea şi închide în ea viaţa latentă şi
rezervorul a toate câte sunt.
Ca termen de comparaţie, voi aduce în discuţie doar două texte, aflate
la o distanţă istorică de aproape 3000 de ani. Primul este „Cântarea Cântărilor”
a lui Solomon: „Sunt neagră, dar frumoasă, o fete ale Ierusalimului,/ Ca
sălaşele lui Chedar, ca perdelele lui Solomon./ nu vă uitaţi la mina că sunt
neagră, căci soarele m-a ars” (Biblia, „Cântarea Cântărilor” cap. I. 4, 5 trad.
de Bartolomeu valeriu Anania).
Sulamita, fecioara neagră, arsă de soarele Egiptului, este un simbol nupţial
pe care se întemeiază biserica lui Dumnezeu.