Nr. 2 (35) anul X / aprilie-iunie 2012 - ROMDIDAC

Ex Ponto nr. 2, 2012
8
Altă dată, aceeaşi temă, cu un supliment gastronomic e tratată în stilul
ceremonios şi latinizant ardelenesc: „Apoi, mă rog frumos de iertare la d.
Doctormi-au părut rău că n-au fost d. Doctor la masă să guste numai un zup
de galinaţeu acru, carele drèje”. Starea meteorologică, un fel de leit-motiv al
scrisorilor, oferă şi ea o sursă de inspiraţie poetului epistolier, care-şi simte
vocaţia lirică mai cu seamă la scăderea presiunii atmosferice. Atunci el
compune adevărate cântece de pahar în limbajul caricaturizat al lui Marius
Chicoş Rostogan:
Barometrul se tot lasă
Vezi numai cum vremueaşke...
Ş-apoi! Parcă mie-mi pasă!
Încă un pocal ! noroc !
Să se lase cât pofteaşke,
Că eu nu mă las gheloc !
Şi ghe-i vorba pe lăsake,
Apoi lasă-ke pe mine !
Să se lase el cât poate,
Eu tot ştiu că l-am rămas
Că, să nu dau de ruşine
Până-n pimniţă mă las !
nu era omisă maniera afectată franţuzească: „Ce vreme face pe la dv.?
La noi acum face cam răcoare...”, nici aceea greoaie, nemţească şi cu atât
mai comică în vorbirea unui personaj de importanţa Regelui Carol I, în postura
de ocrotitor al industriei naţionale de păpuşi: „Zice că d. Paraschivescu
a dăruit principesei Elisabeta o păpuşă extraordinară care cântă «trăiască
Regele!» şi «Deşteaptă-te, române!» şi M.S. Regele, cu cunoscutu-i zâmbet
afavil, ar fi zis lui d. Paraschivescu că ar trebui «să se bună un daxa famal
foarde mare de babuşi, ca să se îndemeieze aceasta industrie în ţară: să-ţi
fie dod babuşi naţionale!»”.
Inteligent, volubil, cu un permanent zâmbet ironic şi uneori autoironic
în colţul buzelor, Caragiale nu trebuie să facă nici un efort spre a juca rolul
lui Mitică, eroul simbolic al operei sale, incorigibil chefliu, neclintit stâlp de
cafenele, anecdotist mucalit, care se preface clipind semnificativ din ochi a
lua lucrurile în serios. Aşa, spre pildă, cariera militară, căreia intenţiona să-l
destineze pe fiul său Mateiu, viitorul mare prozator: „Era să merg la hamburg,
dar trebuie să stau să expediez întâi pe Mateiu, ca să nu pearză vechimea
pentru înaintarea la general de brigadă. glumeşti cu cariera armelor !”
Multe scrisori sunt impregnate de atmosfera miticistă, persoanele reale
evocate confundându-se nu o dată cu una sau alta din ipostazele amintitului
erou. Iată-l interpelat cu o vorbă-cheie după o lungă noapte de istovire bahică:
„Dacă ţii mult să prinzi pe Sache (I. Suchianu, tatăl eseistului D.I.Suchianu)
– i se adresează tot lui Paul Zarifopol – te-aş învăţa eu ce să faci, dar te ştiu
tabietliu la pat; mi-e teamă că n-ai să poţi urma instrucţiunile mele. oricum,
iată: trebuie să-l pândşti, nu seara târziu, ci dis-de-dimineaţă, când îi dă
afară ca să măture cafeneaua. Aşadar, ia-ţi într-o zi hotărârea şi du-te de-l
aşteaptă, la ieşire, pe la 6-7 ante meridiane: o să-l vezi galbăn ca făclia de
galbănă ceară, şi, văzându-l, spune-i, rogu-te, numai atâta, dar întocmai : «E
greu viaţa, Domnu’Işpector !», că ştie dumnealui de unde vine, din depărtări