Nr. 2 (35) anul X / aprilie-iunie 2012 - ROMDIDAC

data de 6 martie 1945. Din păcate, odată cu trecerea timpului, ei au renunţat la
multe din sărbătorile şi obiceiurile tradiţionale din ciclul familial, preluându-le pe
cele ale românilor nord-dunăreni. Prin urmare, ceremonialul de la botez, nuntă
şi înmormântare s-a armonizat cu stilul de viaţă al societăţii contemporane,
atât în familiile cu ambii soţi de origine meglenoromână, cât şi în cele mixte.
Situaţia este asemănătoare şi în cazul sărbătorilor şi obiceiurilor din ciclul
calendaristic. Astăzi, meglenoromâncele mai pregătesc turta la trei zile
de la naşterea unui copil şi la împlinirea vârstei de un an, turta din seara de
dinaintea cununiei, apoi la înmormântare turta din seara de priveghi, cât şi
turta cu ban (mgl. turta cu pară) din Ajunul Crăciunului (mgl. Boadnic). Un alt
obicei perpetuat este prinsul de către copii a unui ou fiert legat cu o aţă de
grinda casei, fără ajutorul mâinilor (mgl. lăţcăitul).
În ceea ce priveşte cântecele şi jocurile tradiţionale, ele sunt cântate şi
dansate inclusiv de tineri, care cunosc în bună măsură repertoriul tradiţional,
acesta fiind dobândit într-o oarecare măsură în familie, dar şi într-un cadru
organizat, deoarece unii dintre ei sunt membri ai Formaţiei artistice „Altona”.
Acestea sunt interpretate la serbările şcolare sau cele organizate cu diverse
alte ocazii, dar şi la festivaluri de folclor din ţară şi de peste hotare.
La scurt timp de la stabilirea în Cerna, meglenoromânii, alături de confraţii
nord-dunăreni şi reprezentanţi ai unor etnii din Dobrogea au urcat pe scena
căminului cultural interpretând individual sau în grup şi cântece din repertoriul
meglenoromân. Spre exemplu, în anii ’70 ai secolului trecut, formaţia
acestei localităţi avea 31 de instrumentişti, cei mai mulţi fiind de origine
meglenoromână. Sigur, nici horele din sat nu lipseau. Din păcate, astăzi mai
cântă doar unul dintre ei, la fluier, dar nu este de origine meglenoromână, el
provenind dintr-o familie mixtă de români nord-dunăreni şi bulgari.
În anul 1997, în cadrul unui program de cultivare şi promovare a tradiţiilor
locale, dar mai cu seamă cele meglenoromâne, a luat fiinţă pe lângă
Biblioteca comunală ,,Dumitru Cerna”, în colaborare cu şcoala din localitate
şi cu sprijinul autorităţilor locale, Formaţia artistică „Altona”, coordonată de
bibliotecara Dumitra Petrică. Membrii acesteia au vârste cuprinse între 8 şi
17 ani şi sunt elevi la şcoala din localitate sau la licee din municipiile tulcea
şi Constanţa. Încă din primii ani de la înfiinţare, această formaţie artistică a
participat la unele festivaluri din ţară, iar în anul 2011 a ajuns până în Belarus
unde s-a bucurat de un real succes.
Legat de moştenirea meşteşugurilor tradiţionale, după 1940, în Cerna
îşi desfăşurau activitatea şi o serie de meseriaşi de origine meglenoromână,
respectiv fierari, dogari, zidari, croitori, tâmplari ş.a. Ţesutul la război era practicat,
la rândul său şi de meglenoromânce. Cu timpul, însă, aceste ocupaţii au
fost abandonate, în mare măsură. Unele se practică într-o formă evoluată de
către urmaşii celor care s-au stabilit în centrele urbane. Există şi meseriaşi
care au ales să muncească în state din Uniunea Europeană precum grecia,
Italia, Spania ş.a.
Având în vedere şi faptul că principala îndeletnicire a meglenoromânilor
a fost agricultura, astăzi cei mai mulţi dintre ei lucrează tot în acest domeniu,
individual sau în cadrul unor asociaţii agricole. viticultura, pomicultura,
apicultura, creşterea animalelor şi prelucratul laptelui reprezintă alte ocupaţii
ale meglenoromânilor. La exploatarea importantelor resurse de granit de pe
teritoriul comunei Cerna, participă şi lucrători de origine meglenoromână. nici
comerţul nu este neglijat. Sigur, în rândurile acestei comunităţi mai există şi
finanţişti, medici, profesori, jurişti ş.a.
Ex Ponto nr. 2, 2012
197