Nr. 2 (35) anul X / aprilie-iunie 2012 - ROMDIDAC

Ex Ponto nr. 2, 2012
78
teatrele de reviste. Iar după ce Daniil harms publică poemul „Un om a ieşit din
casă” lui pur şi simplu i se ridică dreptul la semnătură. Se înteţesc zângănitul
zăvoarelor de închisoare şi scrâşnetul morţii.
Începând cu anul 1928, Daniil harms deja nu-şi mai dactilografia textele.
La ce bun, dacă era inutil să le prezinte vreunei redacţii? nu i le-ar fi publicat
nimeni. Însă, din fericire, a dactilografia nu e sinonim deplin (nici pe departe!)
cu a scrie. În jurnalul său intim harms se auto-îmbărbătează, îşi dă din
abundenţă sfaturi sieşi de a nu abandona, de a nu renunţa! Apoi, îi plăcea
mult să viseze. În somn şi aievea. Şi, numaidecât, în scris. visul era nu doar
cea mai benefică formă în care eroul liric şi personajele teatrale ale lui harms
îşi tezaurizau dorinţele, aspiraţiile, iluziile, ci şi fericita posibilitate de a suda
acea tragică ruptură din interiorul existenţei, din realitate. Încât vreun subtil
exeget are motive să constate cu deplin adevăr: absurditatea subiectelor nu
poate fi pusă la îndoială, însă la fel de neîndoielnic e că ele au ieşit de sub
pana lui harms în timpurile în care ceea ce părea absurd devenise realitate
(sadea şi... sadică!). Dar nu numai atunci, cândva, în epocă etc... Deoarece
textele avangardei trebuie înţelese (şi traduse... – „supuse”) printr-o reinterpretare
– uneori – esenţial-contemporaneizatoare, să zicem astfel. Iar
prezentul volum selectiv din poezia-poezie şi din poezia dramat(urgi)că a
lui Daniil harms confirmă din plin anume actualitatea, contemporaneitatea
creaţiei acestui excepţional autor.
Un monah
stătea în pustiu
o almanah
de aici încolo
rugă înainte de somn
(28 ianuarie 1931 ora 7 seara)
Doamne în plină ziulică albă
Peste mine lenea năvăli.
Permite-mi să mă culc şi să adorm Doamne
Şi cât a fi să dorm umple-mă Doamne
Cu puterea ta.
Multe vreau să ştiu
Însă nici cărţile nici oamenii nu-mi vor spune astea.
Doar tu învaţă-mă Doamne
Prin mijlocirea versurilor mele.
Pre mine puternicul deşteaptă-mă la lupta cu sensurile
Iute la stăpânirea cuvintelor
Şi străduitor întru slăvirea numelui Lui Dumnezeu
În vecii vecilor.
***
28.III.1931
nu te mai cunosc
nu te mai ştiu.
Chiar să fi lăsat
tu chilia