Nr. 2 (35) anul X / aprilie-iunie 2012 - ROMDIDAC

În culmea ospăţului, a beţiei,
sub ceruri ciuruite,
mesenii află că banchetul
a pierit demult.
Frunza
o jumătate din viaţă
e faţa-nsorită a frunzei,
în zona brăzdată a caravanei,
călită-n stihii, dar cealaltă
e partea pitită, nedefrişată,
cu iepuri sperioşi în zăvoi
şi melci abia prelinşi pe lunecuşul sticlos,
în şiruri amestecate, privind frăţia norilor,
sub un veşnic amurg. Acolo se toarce
izvorul, cete de nimfe aşteaptă la rădăcini.
Un soare indiferent, răsărit fără tine şi aspru,
e frate cu soarele melancolic ce n-ar putea
urca zorii de nu l-ai împunge cu degetul.
Îngerii te-mping la paradă, pe podium.
gătit cu strasuri, porţi brâul de bale al melcilor,
binecuvântarea celor din adânc suflând pe dosul hainei,
puri totdeauna. topmodel îmbălat de năstruşnicii miri muţi,
desfăşoară-te lin, spectatorii fluieră, te adoră, dar fii
nepăsător, fii frunza, la paradă. o clipă, ţi se dezveleşte
un genunchi. Sunt săgetaţi câţiva, se prăbuşesc, tu treci,
ţine minte, să fii frunză-i de-ajuns.
Ex Ponto nr. 2, 2012
29