Nr. 2 (35) anul X / aprilie-iunie 2012 - ROMDIDAC

coşiile şi pe care l-au sfârtecat lupii, pe grind, la trei Ulmi. M-am ascuns în
gardul viu şi am dat să-l prind de grumaz, dar calul mi-a scăpat din mâini şi
a zvâcnit înapoi, înspre pădure...” 2
Impresia cititorilor, după ce ajung la finele acestei cărţi nu poate fi decât
aceea că ea scapă oricărui şablon de încadrare într-o anumită specie epică,
părând că nu sunt doar simple povestiri cum indică subtitlul de pe copertă
şi nu doar un volum de schiţe (cum ar fi Herghelia, Pasărea ploii, Năluci fulgerând
înserarea) şi povestiri fantastice propriu-zise cum le putem socoti pe
celelalte, în afară de ampla nuvelă de la sfârsit care dă şi titlul întregii cărţi;
nuvela realistă, pe alocuri suprarealistă Întâmplări din anul şarpelui cuprinde
indicaţiile – cele mai clare ale autorului deşi foarte iscusit intextuate sau camuflate
– că putem să citim cartea sa ca pe-o scriere memorialistică, ca pe o
saga sau cronică de familie, ca pe-o monografie a unei comune, a ostrovului
cu satele sale (Almalău, Esichioi). De altfel, aspectul mitico-legendar, caracterele
de fier ale tuturor eroilor, fie că salvează oameni sau zâne de la înec (ca
în Uluirea), fie că se luptă o întreagă familie săracă să îşi salveze miraculos
copiii de „pântecariţă” (în Pietrele din lună) etc., ne îndreptăţesc să considerăm
textele întregii cărţi ca fiind mici dar dense eposuri povestite de un aed,
sau de un scald dobrogean cum pare a fi naratorul de obicei omniştient, dar
de multe ori martor istoric, nu doar transmiţător de la străbuni al splendidelor
poveşti, eresuri, practici ritualice. Botezul copilului „lui gheorghe Mânzu din
cătunul Esichioi, în apropiere de graniţă” nu mai poate avea loc din cauză
că naşii din ostrov, tudorel Lambagiu şi nevastă-sa tudoriţa trec pe lângă o
vrăjită pădure (aidoma celei care dăduse titlul reportajului literar Câsâca din
volumul Cu bucuria în suflet), cu căruţa plină de daruri, la care trăgeau pe o
vipie cumplită doi bivoli achiziţionaţi de peste Dunăre de la un „rudar”. Însă,
cum animalele nerezistente la intemperiile de iarnă sau de vară văzuseră
apa lacului Bugeac, fiind nişte vite mai exotice, „boi de apă”, se prăvăliră în
vale cu mare viteză, luând cu ele toate darurile din car şi afundându-se în
baltă, neputând fi strunite de îndemnurile stâpânilor, care tocmai aţipiseră
(la mijocul drumului, în imediata apropiere a pădurii fermecate). Ei fuseseră
avertizaţi înainte de către consăteni, să nu-i slăbească din ochi pe bivoli sau
să dea drumul de la hamuri şi de la jug vitelor ce aveau năravuri amfibiene şi
trebuiau măcar udate, date cu nămol vara ca să nu le crape pielea sensibilă
la soare. Pesemne, codrul apropiat zăpăcise de tot pe oamenii plecaţi în
năşit din ostrov spre graniţă, unde aşteptau, la biserica din Esichioi preotul
cu viitorii cumetri ca să înceapă botezul pruncului. ori valea de lângă lac se
încinsese la ceasul amiezii, nu la cel matinal în care credeau cei doi ostroveni
că avusese loc păţania. Simultaneitatea adormirii lor după ce abia se odihniseră
noaptea reprezintă de fapt intruziunea elementului de ordin miraculos în
coerenţa logică a evenimentelor, factorul perturbator care acţionase soporific
asupra drumeţilor neputându-se elucida. Autorul nu dă indicii nici despre timpul
aproximativ al aţipirii, nici despre durata somnului, dar un cititor atent poate
să imagineze un răspuns acestei probleme aparent inexplicabile; deplasarea
căruţei a fost mult întârziată şi de somnul intempestiv al călătorilor, dar şi de
rătăcirea drumului de către bivoli, neputând să urmeze cărarea dreaptă fără
a fi călăuziţi de om.
În povestirile Încercarea şi Năluci fulgerând înserarea din volumul Întâmplări
din anul şarpelui Dunăreanu include multe motive şi simboluri literare
atât de suprapuse, într-un adevărat crescendo al atracţiilor între ele, încât
ar fi de preferat să nu se efectueze la lecturare o separare netă a mesajului
Ex Ponto nr. 2, 2012
125