Nr. 2 (35) anul X / aprilie-iunie 2012 - ROMDIDAC

Memorabile şi cutremurătoare prin expunerea crudă a documentului, dar şi
a reacţiilor câtorva apropiaţi, sunt relatările despre Dinu Pillat, cel „condamnat
pentru crimă de trădare de patrie”, despre „elementul duşmănos al regimului
democrat – popular” – n. Steinhardt, ori despre liderul mişcării „Rugul aprins
al Maicii Domnului” – Sandu tudor, poetul şi prelatul mort în închisoare.
Revelatoare comentariile despre Alexandru Marcu şi Ion Petrovici, intelectuali
renumiţi în epocă şi în viaţa universitară de după 1930, ca şi acuza
formulată precis în legătură cu destinul lui Mircea vulcănescu: „crimă cu
premeditare”.
Prin demersul Ioanei Diaconescu aflăm amănunte semnificative despre
incredibilele romane tragice ai căror eroi s-au numit Petre Ţuţea şi Petre Pandrea,
minţi strălucite, un geniu în economie primul, un maestru al avocaturii
cel de-al doilea. oameni cu convingeri ferm democratice au fost acuzaţi de
legionarism, de toate păcatele posibile spre a fi distruşi fizic şi moral. Ca şi
ei, Ernest Bernea, n.Carandino au rămas cu frunţile sus, purtându-şi crucea
şi apucând să mai transmită câte ceva şi generaţiilor următoare.
Deşi trăiau demult în străinătate, unde li se recunoscuseră meritele şi reprezentau
repere ale românismului, Ştefan Baciu, Mircea Eliade, Emil Cioran
s-au aflat continuu sub lupa Securităţii. Încercările de a-i compromite ori de a-i
folosi în favoarea propagandei ceauşiste au fost multiple, însă insuficiente în
deturnarea gândirii acestor exemplari conaţionali. Documentele oferite sunt
cât se poate de convingătoare, pledând în favoarea nobleţei sufleteşti şi a
libertăţii de gândire, adversari declaraţi ai Securităţii comuniste româneşti.
Ducându-şi existenţa în ţară, A.E.Baconsky, Marin Preda, Al.Ivasiuc au suportat
hărţuiala continuă, cel din urmă chiar după ieşirea din temniţă. vigilenţa
organelor represive funcţiona la maximum, ca şi în cazul lui Dan Deşliu, om
şi artist emblematic pentru deruta, credinţa şi speranţa unei întregi categorii
de intelectuali şi artişti ai cuvântului.
Prin ceea ce a realizat acum, Ioana Diaconescu a onorat condiţia de scriitor,
martor şi interpret al unor vremuri desprinse parcă din tragediile antice,
din acelea shakespeariene sau din coborârile danteşti în adâncurile cele mai
întunecate.
Citindu-i cartea, contemporanii vor avea multe de înţeles şi de învăţat.
Ex Ponto nr. 2, 2012
121