Nr. 2 (35) anul X / aprilie-iunie 2012 - ROMDIDAC

Ex Ponto nr. 2, 2012
156
La rădăcina astrelor căzute,/ Şi ofilită raza lor se-ngroapă/ Alături de iubirile-mi
trecute. (Zădărnicie). Autorul constată prăbuşirea sub greutatea prea multelor
iluzii cărora ne închinăm. Pot fi recunoscute în aceste versuri modelele negative
ale decadenţei. Cavalcada răului pare inexpugnabilă. Marile adevăruri
luminoase resimt atacul blasfemiator: Îngropat în întuneric/ Soarele adună
stele/ Şi-n sicriul nopţii-sferic/ sună glas de cucuvele.// Hăul negru latră-n
Soare/ de turbează-n lanţuri câinii,/ Când reptile zburătoare/ smulg din Cer
mireasma pâinii. (Eclipsa dreptăţii). viziunile infernale din registrul plastic
al lui hieronymus Bosch îşi pot găsi corespondenţe în teratologia acestor
versuri. Răstignirea florilor anunţă infinite pericole pentru suflet. Se anunţă
triumful morţii. Falsele istorii, amăgesc: Ancoraţi în întuneric/ Privim cerul ca
matrozii/ Şi hrănim cefalopozii/ Cu bucăţi de zeu himeric. (Rătăcire-i). Delirul
sepulcral are dimensiuni halucinante, acompaniat de herghelia cailor noptatici.
Simbolurile părţii celeilalte invadează linia vieţii. Arta iubirii se îngemănează cu
arta crimei în acest areal dezmembrat: Trec satirii prin pădure,/ Vânând muze
pătimaşe,/ Cotoroanţele codoaşe/ Pentru ei chiar pot să jure// Că din crime
fac o artă/ În care iubirea plânge,/ Şi curg râuri mari de sânge/ Prin a vieţii
uşă spartă. (Fântâna Blanduziei). Salvarea nu poate fi decât pe verticală.
Ascensiunea în straturile pure, intens spiritualizate, promite descătuşarea
din ghearele bestiarului. neaderenţa la elementele ostile adevărului şi vieţii
este garanţia ieşirii din infern. Femeia nu mai este asemenea Dalilei străine şi
vătămătoare, ci se metamorfozează, rezultând de aici candoarea purificatoare
a eternei jumătăţi: M-am săturat, femeie, de-ntuneric,/ Refuz semnu-ntrebării
din vertebre,/ Hai, să fugim deodată din tenebre/ Şi să-nviem un anotimp homeric!
Ieşirea din tenebre). Angoasele care generează durerea din versurile
lui Lică Pavel sunt recognoscibile în infamia realităţii bazate pe nedreptăţi
fundamentale. Anumite personaje inavuabile sunt pregnant satirizate, odată
cu evidenţierea răului ce le stă la rădăcină. Ca o postfaţă, cartea cuprinde
rondeluri adânc ancorate în realitate, veritabile anateme adresate celor ce
au făcut pactul cu răul.