Nr. 2 (35) anul X / aprilie-iunie 2012 - ROMDIDAC

Ex Ponto nr. 2, 2012
188
de vicina, participant la câteva sinoade ecumenice şi care va deveni şi primul
mitropolit al Ţării Româneşti. Descoperirile arheologice au confirmat izvoarele
scrise, prin fragmentele din marmură ale unor elemente de arhitectură minoră
specifice unei mitropolii. vicina avea să fie unul din marile centre urbane ale
lumii medievale, important centru spiritual, dar şi comercial, o adevărată placă
turnantă între Europa, Africa şi Asia. Zidurile monumentale atingeau 6-8 m
înălţime şi 4-6 m grosime, cu mai multe turnuri. Suprafaţa cetăţii depăşea
5 ha, cu o populaţie estimată la circa 5000 de locuitori, o cifră respectabilă
pentru acele vremuri. Cetatea, un adevărat miraj arheologic aşa cum o arată
numeroasele piese descoperite constituie unul din cele mai importante repere
istorice medievale. Aşa cum a demonstrat strălucit Petre Diaconu, vicina a
fost capitala uneia din formaţiunile prestatale care au premers Ţării Româneşti
a lui Basarab I Întemeietorul.
Petre Diaconu, de la a cărui mare trecere s-au împlinit cinci ani a fost
un reper de moralitate pentru noi toţi, cu viaţa sa dedicată cercetării acestei
cetăţi fabuloase, ridicată şi locuită de românii din zonă sub administraţia
bizantină.
Petre Diaconu/ Şcoala Păcuiului
Petre Diaconu ne-ar fi vrut mai buni şi mai deschişi! Fericirea e doar o stare,
greu de atins, dar vai, atât de uşor de confundat, în fapt e doar o iluzie!
A iubit oamenii, Adevărul şi Dreptatea!
Erudiţia lui provenea mai ales din bucuria de-a citi, de-a explora şi finalmente
de a descoperi un adevăr pe care să îl împărtăşească şi celorlalţi:
– Aurelia, am descoperit o formaţiune statală necunoscută în Ţara Românească!
Şi apoi zâmbind din ce în ce mai tare cu o lumină inconfundabilă
în ochi:
– Totul a plecat de la o monedă bătută de un basileu local, pe nume
Terter!
A urmat o comunicare fulminantă la Institutul „nicolae Iorga" cu argumente
istorice, numismatice şi arheologice. o construcţie perfectă fără nicio fisură şi
la sfârşit a fost aplaudat îndelung ca o vedetă de cinema, aplauze pe care nu
le-am mai auzit niciodată în branşa istoricilor şi arheologilor. venea la Institut
la ore matinale din pură plăcere, nu neapărat cu simţul datoriei.
Intuiţia şi conexiunile uimitoare i-au permis o abordare mereu originală
şi incitantă a diferitelor subiecte istorice. Avea un fel al lui când punea punct
discuţiilor la un profil sau complex arheologic:
– Dacă 5 % din ce am scris rămâne, nu am făcut degeaba umbră pământului!
Spirit enciclopedist unic în felul lui, nu era din categoria celor care făceau
sute de fişe pe zi. o memorie prodigioasă, ordonată doar de Dumnezeu şi
nenumăratele lecturi extrem de variate pentru un om de ştiinţă. nu-i plăceau
canoanele sau cărările bătute. În schimb obişnuia să-şi noteze într-un carnet
însemnări aproape zilnice, după care i se citea mulţumirea pe chip şi fluiera
fericit.
Spiritul Păcuiului ne-a strâns din nou la un an de la dispariţie la cimitirul
mânăstirii Dervent, iar după slujba părintelui Andrei, ca hipnotizaţi ne-am
reîntâlnit la masa de lemn de la malul Dunării, de sub bătrânul plop, unde