Nr. 2 (35) anul X / aprilie-iunie 2012 - ROMDIDAC

Zotta, ce lua locul revistei Cutezătorii. Din păcate, după decesul, în 1996, a
lui ovidiu Zotta, revistei nu i se mai acordă subvenţie. Mai apar cu finanţare
de la stat: Start 2001, urmaş al revistei tehnice Start spre viitor, din perioada
1980 şi 1989 şi, respectiv Luceafărul copiilor, în perioada 2000-2006. o serie
de iniţiative private încearcă să acopere piaţa de bandă desenată, aflată în
continuare într-o continuă căutare de sine. În plus, ziarele cotidiane şi săptămânale
dedică genului un număr de pagini, dovedind că desenul cu mesaj
umoristic sau extrem de ironic se adresează tuturor vârstelor.
Erorii noilor benzi desenate pentru copii şi adolescenţi sunt, în multe
cazuri, preluaţi din literatura străină, urmărindu-se un succes facil de piaţă,
fără un prea mare efort de alegere.
Cu toate acestea, saloanele de bandă desenată, organizate şi la Constanţa,
în mai mulţi ani, au dovedit că genul are resurse în România şi că, în
ciuda prezenţei modeste ca număr, publicaţiile există.
De remarcat, o dată în plus, efortul deosebit pe care Dodo niţă şi Alexandru
Ciubotariu îl fac de a descoperi toate publicaţiile, din Capitală şi din
provincie, cu atât mai mult cu cât difuzarea periodicelor s-a dovedit, după
1990, de multe ori incontrolabilă şi, în aceste condiţii, constituirea de colecţii
în biblioteci extrem de dificilă.
Adrian Cioroianu menţiona, în Prefaţă, că banda desenată poate trece de
aceste momente dificile şi rămâne acolo unde a fost prezentă întotdeauna :
în inima şi în mintea noastră.
Celor de mai sus adăugăm: exprimarea grafică a unui gând literar deschide
lectorului, de orice vârstă, o dublă perspectivă: cea a imaginii şi a cuvântului
însoţitor, astfel se reunesc gândul şi simţirea.
P
Nichita Stănescu şi Sandu Florea
într-un proiect comun de bandă desenată
- volumul Semne şi Desemne
eisajul editorial românesc s-a îmbogăţit, de curând, cu un volum dintre
cele cu adevărat excepţionale: Semne şi desemne, carte-obiect în 80 de
exemplare numerotate, apărută cu prilejul expoziţiei „Semne şi desemne”
la Muzeul Benzii Desenate, un proiect realizat de Muzeul de Artă Contemporană
şi Institutul Cultural Român şi coordonat de Alexandru Ciubotariu1 ,
Bucureşti, septembrie 2011.
Într-o epocă a producţiei editoriale de tip industrie, în care de multe ori
numărul de exemplare este legat strict de parametrii de comercializare,
cartea-obiect pare să îşi fi pierdut din interes. Şi totuşi, povestea merge
mai departe: conceptul, devenit deja „istorie”, îşi urmează cursul început
de Ion Biţan, continuat cu seria dedicată de Mircia Dumitrescu lui nichita
Stănescu, Ion Stendl etc. 2
Ex Ponto nr. 2, 2012
181