Nr. 2 (35) anul X / aprilie-iunie 2012 - ROMDIDAC

Ex Ponto nr. 2, 2012
52
s-a măritat. glumeau, fără răutate!... Ei cinci erau venetici, tractoriştii. Şi instructorul
de partid. Deşi instructorul nu-i ca ei! Sau ei nu-s ca instructorul…
vasile mormăi ceva în somn şi se întoarse pe partea cealaltă. Dormea
şi Mihăiţă…
„Condamnă pe inculpatul… pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de
art. 1 punct 1 Legea 13 per 1949 combinat cu art. 2 Decret 183 per 1949 cu
aplicarea dispoziţiunilor art. 382 Procedură Penală… Condamnă pe acelaşi
inculpat pentru infracţiunea prevăzută şi penalizată de art. 2 lit. A Decretul 183
per 1949 combinat cu dispoziţiunea Hotărârei Consiliului de Miniştri număr 174
din 18 Februarie 1950… Condamnă pe acelaşi inculpat, pentru infracţiunea
prevăzută şi penalizată de art. 24, 25 Decret 143 din 26 Mai 1950, combinat
cu art. 2 Decretul 183 per 1949…”
Fantasma zilei-ne-zile, în care… Mă pomeneşte tata, a tălmăcit tânărul
visul, şi îndată i-au dat lacrimile. Ajută-l, Doamne, să treacă de cumpăna asta,
că pe celelalte, câte-or fi, le-om răzbi noi!
Lupii ies după pradă îndeosebi când simt că se lasă iarnă grea, că vine
urgie, cu ger, nămeţi şi crivăţ. În urmă cu două săptămâni, o lupoaică singuratică
a luat un purcel. Slavă Domnului, nu a stricat alte animale! Acum
zece zile însă a venit haita. Ziua-n amiaza mare. Lupul şi lupoaica, perechea
care conduce ca un general armata, puiul lor, de-acum noaten, de nădejde
la prădat, şi un adult, probabil întâlnit… Mai întâi, sălbăticiunile au nimerit în
oborul secţiei de mecanizare, au căutat pe la tractoare şi la alte fierătanii,
au întârziat o doară la uşa vagonului de dormit, le mirosise a carne tânără
probabil, masculul cel mare a cinstit o roată cu un strop de urină, lupoaica
s-a scărpinat de scară până s-a hâţânat toată baragladina, dar au şters-o la
loc mai cu folos.
Peste gardul de sârmă ghimpată al secţiei, altă împrejmuire. tot sârmă
ghimpată. Aici rânduise colectivul ce avea, ce luase de la chiaburi şi ce mai
agonisise din sărăcia lui, în cei trei ani scurşi de la înfiinţare: un saivan pentru
oi, un grajd pentru vaci, un adăpost pentru porci, toate încropite în pripă, din
ceamur şi fără temelii de piatră… Plus o şiră de coceni, una de paie. Sectorul
zootehnic! Satul, cât e de sat, nu-i tot la fel, au fost câţiva care s-au amestecat
în apele tulburi ale politicii şi au înfiinţat colhoz. „g.A.C. Partizanul Roşu”, cum
au scris deasupra porţii! Porumbarul, magazia, crama, fântâna şi căsuţa cu
tindă şi odaie fuseseră luate cu japca de la un gospodar. În jurul acestora a
înşirat colectivul şandramalele lui... Râdeau cârcotaşii de îmbogăţiţii peste
noapte din averile altora… Au râs, dar nu a bine! Într-o seară, pe doi dintre
ei i-au adus la postul de miliţie. Unul a fost ţinut la beci toată noaptea, i-au
dat un porcoi de ziare şi i-au ordonat să le citească până în zori, când l-au
eliberat. Ce-o fi citit, el ştie, că au uitat să-i lase şi o lampă cu gaz! Măcar o
lumânare să-i fi dat, tonţii! Pe celălalt, cum au pus mâna, l-au suit în dubă,
şi dus a fost… nimeni nu a mai râs!... Cu numele geaceului, altă daraveră!
Colectiviştii nu-l înţelegeau, iar după ce au aflat de la bărbaţii care au făcut
războiul ce sunt partizanii, încă se mai cruceau, fiindcă în sat nu călcase
picior de partizan, o dată… În ziua haitei, oamenii de la zootehnie, după ce
rânduiseră treburile la animale, s-au adunat în odaie, la căldură. Au convenit
între ei să rămână de pază câte unu, ceilalţi să stea mai mult pe-acasă, unde
era treabă multă. venea Crăciunul. Câini nu mai ţineau, le vânduseră pieile la
decea. Ca şi pieile cailor, ale gloabelor respinse la export, deoarece italienii,
pentru salamuri, cumpărau animale tinere şi sănătoase. Caii – de bine, de