Nr. 2 (35) anul X / aprilie-iunie 2012 - ROMDIDAC

Ex Ponto nr. 2, 2012
180
vârste, aduse de germania şi Austria. Bogat ilustrată, revista aducea pentru
prima dată benzi desenate, dar lucrări numai ale autorilor străini. Publicaţia
va rezista până în martie 1895 şi va fi urmată de o serie de publicaţii dedicate
copiilor, în care banda desenată s-a dovedit a fi un succes. Dintre acestea,
amintim: Revista copiilor (1896-1897), editată bilunar de theodor Speranţia,
în care apar pentru prima dată benzi desenate româneşti: „Pisica spălată” şi
„Măseaua babei”, sub semnătura unui celebru caricaturist al epocii, Constantin
Jiquidi ; Revista Copiilor şi a Tinerimei (1913-1925), „sub direcţiunea lui C.
Costa – Foru şi a fiicelor sale” ; Lumea copiilor, editată de george Filip, care
a apărut între 1922 şi 1925; Dimineaţa copiilor (1924-1938), ca supliment al
ziarelor Adevărul şi Dimineaţa, sub conducerea a doi scriitori pentru copii,
foarte cunoscuţi în epocă, nicolae Batzaria şi teodor Castrişanu. nicolae
Batzaria (care semna Moş nae) a creat cel mai cunoscut dintre personajele
benzii desenate în România: haplea, pe care l-a transpus grafic Marin Iorda;
cotidianul Universul, sub conducerea celebrului ziarist Stelian Popescu, a avut,
la rândul său, o publicaţie de gen: Universul copiilor, iniţial în prezentarea
grafică a lui Aurel Petrescu, urmată de Pictorul Pascal (Pascal M. Rădulescu),
cu o apariţie îndelungată, respectiv 1925-1948. Desigur, publicaţiile care includeau
bandă desenată au fost mult mai numeroase în perioada interbelică,
fiecare dintre acestea lansând nume de personaje despre care se poate vorbi
ca despre caracterele din literatură. Cea mai prolifică activitate în domeniu a
avut-o, fără îndoială, nicolae Batzaria care, pe lângă colaborarea la reviste,
a publicat un număr de aproape 70 de volume, cu povestiri pentru cei mici şi
cei mari, însoţite de desene.
Demersul celor doi autori de investigare cât mai atentă a istoriei domeniului
îşi măreşte gradul de complexitate, căci sunt prezente în volum şi scurte
biografii ale unora dintre autorii desenelor, astfel încât imaginea cititorului să
fie cât mai completă.
După cum este cunoscut, în perioada comunistă, o serie întreagă de
publicaţii pentru copii au susţinut tezismul epocii, începând cu Licurici, care
apărea în 1947. Marius Mircu, unul dintre redactori sublinia ideea de bază a
vremurilor începuturilor deceniului 5: revista avea rolul „să-i familiarizeze pe
copii cu vremurile noi, să-i antreneze în fel de fel de acţiuni obşteşti”. va fi
urmată de Cravata roşie, şi, ceva mai târziu, de o revistă de care cu toţii ne
amintim: Cutezătorii, începând cu 1967, în care se vor aborda toate genurile
benzii desenate : istorice, poliţiste, de actualitate, science-fiction, comice etc.
Remarcabilă este colaborarea între Cutezătorii şi Pif Gadget (care înlocuia în
februarie 1969 o altă celebră publicaţie franceză Le journal de Pif). Cu emoţie,
diferite generaţii de cititori îşi amintesc astăzi ce valoroase se dovedeau
revistele franceze şi cum erau aşteptate cu sufletul la gură, fiindu-le preţuite
deopotrivă conţinutul şi desenele. Se citeau şi autohtonele Luminiţa şi Pogonici,
copiii descoperind în ele, alături de subtila campanie propagandistică,
şi mulţi eroi îndrăgiţi.
nu au lipsit în epocă şi volume ce cuprindeau bandă desenată, unele
apărute la edituri dedicate sportului şi petrecerii timpului liber, „Stadion” şi,
„Sport-turism” sau chiar la edituri care publicau, de obicei literatură : „Junimea”,
„Facla” etc. După cum aminteam, genul era considerat minor şi nu
i se acorda o atenţie deosebită în seria de publicaţii de pe piaţa literară şi
artistică.
După 1990, banda desenată a încercat o revigorare într-o oarecare
măsură, prima publicaţie fiind Universul copiilor, sub conducerea lui ovidiu