Merceologie alimentara si nealimentara

şi dipolii moleculelor de apă: între cationul Na+ şi polul
negativ de la oxigenul moleculelor apei şi între anionul Cl- şi
polul pozitiv de la atomii de hidrogen ai apei. Se formeaza ioni
de Na+ şi Cl- puternic hidrotrataţi, foarte stabili. Atracţia
electrostatică dintre ionii şi moleculele de apă înconjurătoare
depăşeşte cu mult tendinţa de atracţie a Na+ şi Cl- unul faţă de
altul.
Pentru a fi potabilă, apa trebuie să întrunească
urmatoarele calităţi:
- să aibă gust plăcut (gustul este dat de gazele şi sărurile
dizolvate), să fie limpede, unicoloră şi lipsită de miros
particular, să aibă o temperatura între 5-17 C (cel mai între 7-
11 C), să nu conţină substanţe nocive, să nu conţină germeni
patogeni.
Dizenteria, febra tifoidă şi alte epidemii hidrice pot să
apară în mod exploziv.
Apa minerală - apa provenită din izvoare naturale, are un
conţinut de săruri de peste 1g la litru. Apele oligominerale sunt
mai slab mineralizate (concentraţia sub 1g%).
Apele carbogazoase au CO2 1g%, cele alcaline au
bicarbonat de sodiu 1%, teroase conţin 1g % calciu şi magneziu
(elementele alcalino-pamântoase), apele sărate conţin clorura
de sodiu (1g %), feruginoase (conţin feros - 10g %), iodurate
(iod - 1mg %), sulfuroase (sulf 1mg %), sulfatate (sulfat de
sodiu sau magneziu 1g %). Există şi ape arsenicale, radioactive.
Apele minerale reci au temperatura sub 20 C, apele
subterane (20-37 C), apele termale (37-42 C), apele
hipertermale peste 42 C.
Apele minerale sunt consumate ca apă de masă, apa de
băut în tratamentul unor boli şi folosite în cura extremă
(balneoterapie). Apa salină din lacurile sărate şi cu namol, cu o
concentraţie în săruri de cel puţin 40-50g la litru se foloseşte în
scop terapeutic.
Apele saline ale unor lacuri (ex. Lacul Ursu din Sovata)
sunt helioterme. La suprafaţă au temperatura mediului şi la 1,5
13