Merceologie alimentara si nealimentara

3 FLUIDELE
3.1 Compoziția electrolitică a fluidelor
corpului uman
Un electrolit este substanţa care în soluţie sau în stare
topită disociază în ioni şi care conduce curentul electric prin
transportul (migrarea) acestor ioni.
Cifrele din table reprezintă concentraţiile, în
miniechivalenţi / litru de apă, nu de fluid corporal. Un
echivalent este masa unui element, compus sau radical, care se
poate combina cu, ori poate înlocui, ori care are aceeaşi
capacitate de combinare ca 8g de oxigen (adică masa unui atom
- gram de oxigen împarţită la valenţa obişnuită a oxigenului),
ori o cantitate specifică a altui compus sau radical standard
(electron, proton, hidroxil).
Fluidul extracelular conţine în principal Na + , Cl - , HCO3 -
.
Fluidul intracelular conţine în principal K + , Mg 2+ , fosfat
organic.
Plasma sanguină şi fluidul interstiţial au compoziţii
electrolitice similare. Diferenţele uşoare sunt explicate de
faptul că plasma sanguină conţine mai multă proteina.
Osmolalitatea tuturor compartimentelor este identică,
aproximativ 290 mOsm / kg apă. Osmolalitatea fluidului este
suma concentraţiilor molare ale ionilor.
Osmolul este unitatea presiunii osmotice, egală cu
presiunea unei soluţii ideale cu o concentraţie de 1 mol de
soluţie (substanţă dizolvată) pe litru. Osmoreglarea constă din
totlitatea proceselor prin care se asigură o valoare relativ
constantă a presiunii osmotice a lichidelor din organism. În
osmoreglare, joacă un rol important metabolismul apei şi al
sărurilor minerale. Presiunea osmotică este presiunea statică
suplimentară ce se manifestă în soluţii datorită fenomenului de
osmoză. Osmoza (gr. “osmos” – împingere; figurativ are sensul
15