Merceologie alimentara si nealimentara

In timpul privarii de alimente, creierul se poate adapta la
utilizarea cetonelor pentru 70% din necesarul energetic al lui,
alte tesuturi, notabil muschiul, poate obtine practic toata
energia lui din cetone
in ficat, oxidarea acizilor grasi la cetone poate fi
substituit pentru energia pe care, in caz contrar, ficatul o poate
obtine din oxidarea aminoacizilor prin intermediul
glucogenezei. Evident, si aceasta cruta descompunerea
proteinei.
Lipidul are deci rolul de metabolit in timpul privarii de
alimente. Cetogeneza nu este numai normala ci ea este
esentiala in adaptarea metabolica la privarea de alimente.
Catabolismul proteic este redus la minim numai prin utilizarea
maxima a rezervelor lipidice.
Intr-un subiect uman normal, lipoliza rezervelor lipice
totale pot produce 100-150 mii kcal.(9000kcal/kg). La ritmuri
normale de consum energetic, grasimea stocata in tesuturile
adipoase ala unu individ sanatos anterior este capabila sa
furnizeze energie pentru 2-3 luni. Scaderea acestui total la
jumatate sau mai mult nu este periculoasa.
Insulina joaca un rol cheie in reglarea balantei intre
lipoliza si lipogeneza. Ridicand zaharul din sange ( prin infuzie
de glucoza), la indivizii nediabetici se provoaca o crestere
prompta in secretie de insulina, care favorizeaza lipogeneza.
Prin conversia acizilor grasi la triglicenide se readuce nivelul
de acizi grasi si cetoree in sange.
Totusi, chiar cand glucoza infuzata inhiba cetogeneza,
sursa energetica majora este inca grosimea, asa cum indica
raportul respirator CO2/O2, care este de 0,75-0,78 la pacientii
hraniti cu 100g de dextroza in timpul postului.
Pentru oxidarea grasimii, raportul respirator este 0.70,
pentru oxidarea carbohidratului este 1,00. Cand carbohidratul
este convertit la grasime, raportul este mai mare decat 1.(vezi
influenta K + ). Intr-o dieta obisnuita mixta, raportul are valoarea
0,75-0,85.
59