Merceologie alimentara si nealimentara

detectată în produsul final, cum este cazul pentru unele uleiuri
de masă.
Singurele excepţii de la această obligaţie de etichetare
sunt cazurile în care un produs nu conţine de fapt material
genetic modificat, ci deţine o urmă inferioară, un prag minimal
foarte jos. Pragurile fixate ţin seama de o realitate: este
imposibil pentru un produs exclus 100 % de material modificat
genetic. Urme infime de organisme sau de produse modificate
genetic pot fi introduse în alimentele de consum sau în hrana
pentru animale în timpul culturii, transportului sau prelucrării.
Este interzisă utilizarea hormonilor pentru stimularea creşterii.
Sunt restricţii tot mai mari pentru cantităţiile de pesticide, de
rezidii de medicamemnte veterinare care subzistă în alimente.
Ionizarea este permisă pentru tratarea ierburilor şi
condimentelor (pentru securizarea microbiologică). Unele state
folosesc ionizarea şi pentru alte consumabile. Tehnica este
obiectul unei reglementări riguroase, de accea este puţin
folosită. Trebuie respectate bunele practici veterinare pentru
sănătatea animalelor, precum să prevină bolile contagioase:
febra aftoasă, pesta porcină, gripa aviară.
Fiecare animal este înregistrat, marcat sau însoţit de
paşaport pentru a preveni intrarea animalelor bolnave în lanţul
alimentar.
Autorităţile veterinare dispun de sistem informatic
prevenind mişcarea animalelor vii, a materialelor de
însămânţare, a produselor animale, a deşeurilor. Norme
specifice se aplică aditivilor alimentari (coloranţi, îndulcitori,
emulgatori, stabilizatori, agenţi de îngroşare, gelifianţi). Un
aditiv este aprobat numai dacă este util şi nu va dăuna
consumatorului. Alte norme reglementează conţinutul în
minerale, vitamine ale alimentelor complementare, compoziţia
alimentelor copilaşiilor, pentru persoanele supuse slăbitului,
pentru cele cu nevoi medicale speciale, pentru sportivi.
153