Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

Boli produse de virusuri din fam. Herpesviridae 95
capul, eliminând un mucus sanguinolent sau
coaguli de sânge. Uneori mai pot apărea
conjunctivită şi sinuzită infraorbitală şi rareori
inflamaŃia mucoasei cloacale şi a bursei
Fabricius. Boala durează 2-4 zile, terminându-se
prin moarte 50-70% din cazuri sau prin
cronicizare.
Forma subacută (catarală) evoluează cu
simptome generale şi respiratorii mai puŃin grave.
Păsările prezintă respiraŃie accelerată, dispneică,
strănut cu eliminarea unei secreŃii filante sau
numai un catar oculo-nazal şi sinuzită
infraorbitală. După 10-20 zile păsările se pot
vindeca sau boala trece în forma cronică.
Mortalitatea rareori depăşeşte 15%.
Forma cronică (difteroidă) apare de obicei
la sfârşitul enzootiei, ca atare, sau este urmarea
celorlalte forme şi se caracterizează prin slăbire,
anemie, încetarea ouatului, dispnee cu accese de
asfixie datorită pseudomembranelor existente la
nivelul mucoasei traheale. Moartea se produce în
medie la 5% din cazuri.
S-au descris şi enzootii atipice, cu manifestări
respiratorii şterse (coriză, strănut, conjunctivită şi
sinuzită), scăderea producŃiei de ouă, cu evoluŃie
benignă comparativ cu boala clasică.
Tabloul morfopatologic
În forma acută se constată prezenŃa unui
exsudat mucohemoragic sau coaguli de sânge în
lumenul laringotraheal, mucoasa puternic
infiltrată, congestionată sau hemoragică. În forma
subacută secreŃia este alb-gălbuie, fibrinocazeoasă,
cu sau fără strii sanguine. În forma
cronică, mucoasa laringotraheală este acoperită
cu depozite sub formă de membrane difteroide
sau dopuri cazeoase obstruante, sub care mucoasa
este denudată, roşie. Procesele inflamatorii pot fi
extinse la mucoasa nazală, sinusală sau
conjunctivală, ca şi la bronhii şi sacii aerieni sau
la mucoasa cloacală şi bursa Fabricius.
Histologic se constată hiperplazia stratului
bazal din mucoasa laringotraheală, dezepitelizări
şi formarea de sinciŃii gigante, în care se
evidenŃiază incluzii intranucleare acidofile
(incluziile Seifried), de formă rotundă, ovală sau
neregulată, cu o zonă clară în jur, observabile în
primele 2-5 zile de boală, înainte de a interveni
modificări profunde ale mucoasei. Pe mucoasă se
observă hemoragii, edem şi infiltraŃii limfohistiocitare.
În infecŃiile spontane, la puii de
carne, se menŃionează degenerarea foliculilor
bursei Fabricius, hiperplazia epiteliului urmată de
descuamare, sinciŃializare şi incluziogeneză.
Diagnostic
În formele tipice este uşor de stabilit, pe baza
datelor epidemiologice şi anatomoclinice. În
cazul formelor atipice şi la prima apariŃie a bolii
se impune izolarea şi identificarea virusului,
evidenŃierea incluziilor şi a anticorpilor specifici.
Virusul se izolează uşor din mucoasa traheală şi
pulmon, prin inoculări la puii de găină sensibili,
pe embrioni sau pe culturi celulare. Puii inoculaŃi
intratraheal sau în sinusul infraorbital vor
prezenta în 3-5 zile semne asemănătoare cu cele
din boala naturală, iar examenul histologic este
edificator. Inocularea materialului patologic,
aseptizat cu antibiotice, pe membrana
corioalantoidă a embrionilor de 9-11 zile
determină după 3 zile proliferări focale pe
membrană, constituite prin hiperplazia
ectodermului, sinciŃializarea celulelor şi apariŃia
incluziilor Seifried, apoi necroza epiteliului şi
edemaŃierea mezodermului. Moartea embrionilor
se produce după 2-12 zile de la inoculare. În
cazul inoculării în monostrat de celule hepatice
sau renale de embrion, se urmăreşte apariŃia la 24
ore a efectului citopatic şi a incluziilor
intranucleare. Identificarea virusului izolat poate
fi confirmată prin testul de neutralizare pe ouă
embrionate sau culturi celulare, precum şi prin
ID, utilizând antiserul specific. Virusul poate fi
identificat rapid prin microscopie electronică (3).
Metodele cele mai rapide pentru detectarea
virusului în mucoasa laringotraheală sunt IF
(amprentă pe lamelă de sticlă sau secŃiuni),
imunoperoxidaza mai sensibilă ca IF (2), tehnica
hibridizării ADN şi PCR (6). Dintre testele
serologice se pot practica SN, ID (5), IFI şi
ELISA (1, 2, 7). Metodele imunochimice
(imunoperoxidazică, respectiv complexul avidină
- biotină, conjugatul peroxidază - streptovidină)
sunt considerate foarte rapide şi de mare
sensibilitate (2).
Diagnosticul diferenŃial se impune a se face
faŃă de: bronşita infecŃioasă - simptomele
respiratorii sunt caracteristice la puii până la 10
zile, la adulte apar tulburări ale ouatului, fără
mortalitate şi lipsesc leziunile laringotraheale;