Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

Boli produse de virusuri din fam. Picornaviridae 505
21.6. HEPATITA VIRALĂ A RAłELOR
(Duck Hepatitis – engl.)
C. Ştirbu
Istoric, răspândire, importanŃă
În anul 1949, în Long Island (New York) s-a semnalat o
boală, similară cu ceea ce cunoaştem şi denumim astăzi
hepatita virală a raŃelor (HVR) şi care a produs, în decursul
aceluiaşi an, moartea a 750.000 de boboci de raŃă. Ulterior,
boala a fost semnalată în majoritatea statelor SUA, dar şi în
multe alte Ńări din întreaga lume, fiind probabil prezentă astăzi
în toate zonele mari crescătoare de raŃe. În SUA, HVR rămâne
una dintre cele mai importante boli ale acestei specii (1, 4, 5, 6).
Etiologie
De la început trebuie menŃionat că în
literatura de specialitate au fost descrise, sub
acelaşi nume de hepatită virală a raŃelor sau
hepatita virală a bobocilor de raŃă, cel puŃin 4
entităŃi morbide, foarte asemănătoare, dar
produse de 4 agenŃi etiologici diferiŃi:
• serotipurile 1 şi 3 ale enterovirusurilor
din fam. Picornaviridae
• Duck astrovirus 1 (virusul Astro 1 al
raŃelor) din fam. Astroviridae
• Duck hepatitis B virus, care face parte
din genul Avihepadnavirus, fam.
Hepadnaviridae.
Deşi prezenta descriere se bazează pe
lucrurile care se referă la hepatita produsă de
picornaviride, trebuie menŃionat că, în urma
cercetărilor taxonomice mai recente, făcute cu
ajutorul tehnicilor de genetică moleculară, s-a
acceptat excluderea lor din fam. Picornaviridae,
fără să fi dobândit, deocamdată, o altă poziŃie
taxonomică stabilă.
Având în vedere că, în majoritatea focarelor
de boală studiate iniŃial, agentul etiologic a fost
recunoscut ca un enterovirus din familia
Picornaviridae (1). Acesta a mai fost denumit şi
“virusul original”, fiind şi cel mai frecvent virus
izolat din focare de hepatită la raŃe. Mai este
cunoscut şi sub denumirea de tipul I. Este un
virus uşor cultivabil pe ouă embrionate de găină
şi de raŃă. Virusul de tip I nu este hemaglutinant
şi din studiile efectuate până în prezent, s-a
constatat că nu se transmite prin ou. InfecŃia
experimentală cu acest tip de virus se face uşor
prin administrare orală sau parenterală. Este
rezistent la cloroform, are mare stabilitate în
mediul extern şi se elimină foarte greu din
incintele contaminate.
Din unele focare de boală, înregistrate în
Anglia, s-a izolat şi un alt virus, numit tipul II,
diferit serologic de tipul I, care de fapt nici nu
este un picornavirus ci un astrovirus, care nu a
putut fi cultivat în laborator şi care produce ceea
ce este descris astăzi în literatură sub numele de
astroviroza raŃelor. Un al treilea virus, tipul III,
implicat în etiologia hepatitei virale este tot un
enterovirus dar distinct antigenic de tipul I, care
se cultivă în embrioni de raŃă, dar nu şi de găină.
Implicarea tipului II (astrovirus) şi III de
virus a fost limitată până în prezent la focare în
Anglia şi Long Island (SUA), din care cauză
aceste virusuri sunt mai puŃin studiate şi
cunoscute (1, 4, 5, 6).
Cel de al patrulea virus, un Avihepadnavirus
numit Duck hepatitis B virus, este un virus ADN
(nu ARN, ca picornavirusurile), iar leziunile pe
care le produce sunt de tip carcinomatos.
Epidemiologie
HVR este o boală contagioasă ce evoluează
aproape în exclusivitate la bobocii de raŃă în
vârstă de până la 4 săptămâni. Transmiterea bolii,
cel mai probabil, se face prin aerosoli (2).
O sensibilitate deosebită s-a constatat la
bobocii de raŃă din rasa chinezească.
Morbiditatea, când în etiologia bolii este
implicat tipul I de virus, poate fi de 100% cu
mortalitate de peste 90% (2), dar după 4-5
săptămâni de vârstă, mortalitatea este scăzută,
chiar neglijabilă. În cazul evoluŃiei bolii în care
este implicat tipul II mortalitatea este în jur de
40-50% la bobocii de 6-14 zile şi mai redusă, de
25%, la 4-5 săptămâni; când la originea bolii se
află virusul de tipul III întâlnit extrem de rar,
mortalitatea este în jur de 30% din efectiv.
Mortalitatea, în general, atinge procente mari,
indiferent de tipul de virus în primele 3-4 zile de
evoluŃie (1, 2, 3, 5, 6).
Bobocii de raŃă ce supravieŃuiesc bolii
elimină virusul timp de până la 7-8 săptămâni de
la debutul bolii. Contaminarea se realizează prin
contact direct cu bobocii infectaŃi sau cu virusul