Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

Boli produse de virusuri din fam. Flaviviridae 351
Caractere epidemiologice şi
patogeneză
Rezervorul natural şi vectorul virusului sunt
căpuşele Ixodes ricinus şi Dermacentor spp., iar
rozătoarele sălbatice şi rumegătoarele (caprine,
ovine, bovine) reprezintă gazdele multiplicatoare.
Acestea contractează infecŃia prin înŃepătura
căpuşelor. Oamenii se infectează atât prin
înŃepătura artropodelor, cât şi prin consumul
laptelui sau al produselor lactate proaspete,
provenite de la animalele infectate. InfecŃia
produsă prin consumul laptelui are caracter
familial, fiind receptive persoanele de toate
vârstele.
Tabloul clinic
La animale, infecŃia naturală evoluează
inaparent. InfecŃia experimentală la miei a produs
o viremie cu encefalită şi moarte după 5-6 zile
(42).
La om, boala are caracter sporadic şi de cele
mai multe ori evoluează inaparent clinic, infecŃia
fiind depistată doar prin anchete serologice. În
unele cazuri, mai ales în regiunile din Extremul
Orient, virusul a produs infecŃii de gravitate
însemnată. Boala clinică se manifestă prin febră
şi simptome tipice de encefalită, cu anorexie,
somnolenŃă, fotofobie, nistagmus, cofoză, vertij,
convulsii epileptiforme, pareze şi paralizii.
Rata mortalităŃii este relativ scăzută, dar
recuperarea in integrum este rară; bolnavii rămân
cu sechele neurologice multiple, ireversibile.
Diagnostic
Virusul EPV poate fi izolat din sânge, prin
inoculare intracerebrală la şoarece sau hamster,
sau pe diverse sisteme de culturi celulare.
Diagnosticul serologic urmăreşte determinarea
seroconversiei, prin teste de inhibare a
hemaglutinării, de fixare a complementului,
seroneutralizare şi imunoenzimatice.
Profilaxie şi combatere
Pentru oameni, în Europa este folosit un
vaccin preparat dintr-o tulpină de virus inactivat,
care este administrat categoriilor de risc. În
zonele cu boală endemică, pasteurizarea sau
fierberea laptelui sunt obligatorii. Profilaxia
generală are în vedere acŃiunea de limitare a
numărului insectelor hematofage.
18.1.8. ENCEFALITELE PRODUSE DE VIRUSURILE DE CĂPUŞĂ
(Tick-Borne Encephalitidis – engl.)
Virusurile encefalitelor de căpuşă, aparŃinând
fam. Flaviviridae, genul Flavivirus, constituie un
complex de virusuri înrudite antigenic. Până în
prezent au fost identificate 15 virusuri (41, 72),
dintre care fac parte unii agenŃi patogeni
zoonotici importanŃi, cum sunt virusurile
encefalitei (ruseşti) de primăvară-vară, febrei
hemoragice de Omsk, bolii pădurii Kyasanur
(India), virusul Powassan din America de
Nord şi Rusia (72).
Etiologie
Virusurile encefalitice de căpuşă sunt
asemănătoare structural celorlalte flaviviride.
Particula virală are aspect pleomorf, sferoidal,
membrană şi un diametru de 40-60 nm (72).
Nucleocapsida este icosaedrică, cu un diametru
de 23-30 nm. Genomul viral este constituit din
ARN monocatenar cu polaritate pozitivă,
infecŃios. Sunt vizibile în microscopia
electronică. Virusurile pot fi cultivate cu uşurinŃă
pe ouă embrionate de găină, în culturi de celule
sau prin inoculări intracerebrale la şoarece,
hamster sau cobai. Sunt sensibile la căldură,
solvenŃi organici şi detergenŃi.
Caractere epidemiologice şi
patogeneză
Epidemiologia flaviviridelor de căpuşă este
mai complexă decât a celor care sunt transmise
de ŃânŃari. Comparativ cu ŃânŃarii, căpuşele
trăiesc mai mulŃi ani, dezvoltând succesiv toate
stadiile biologice, care iau parte în aceeaşi
măsură la ciclul natural al virusurilor. Acestea
sunt transmise de la un stadiu la altul (transmitere
transstadială) şi de la o generaŃie la alta
(transmitere transovariană) (41), fiind implicate
atât femelele cât şi masculii. Activitatea
căpuşelor se desfăşoară din primăvară până în
toamnă. Unele specii trăiesc pe aceeaşi gazdă