Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

Fam. Asfarviridae: pesta porcină africană 37
eliberează din celulele infectate prin înmugurire
sau liză celulară.
Incluziile se pot evidenŃia în urma colorării
prin metoda Giemsa rapidă sau cu acridin oranj,
au formă rotundă sau de con, cu diametrul de cca.
5 nm. În nucleu apar granule cromatice din ce în
ce mai dense, din care o parte se aglomerează la
periferia membranei nucleare (marginaŃie
nucleară).
O proprietate importantă a virusului cultivat
pe leucocite sau celule de măduvă osoasă de porc
este hemadsorbŃia. Aceasta constă în aderarea
globulelor roşii de porc pe suprafaŃa celulelor în
care s-a dezvoltat virusul determinând formarea
unor rozete caracteristice. Fenomenul de
hemadsorbŃie se manifestă după apariŃia
incluziilor. Până în prezent proprietatea de
hemadsorbŃie nu a mai fost descrisă la nici un alt
virus patogen pentru porc, ceea ce îi conferă
acestei proprietăŃi o semnificaŃie diagnostică
deosebită.
Din punct de vedere antigenic, virusul PPA
are o structură foarte complexă, încă incomplet
elucidată. Rezultatele experimentelor efectuate pe
porc prin inoculări in vivo par a demonstra
existenŃa mai multor tulpini de virus, distincte din
punct de vedere antigenic, până în prezent fiind
identificate peste 20 de variante imunologic
distincte (în cazul tulpinilor africane). Se
consideră că există diferenŃe nete între tulpinile
izolate din Africa şi cele izolate din Europa, nu
numai în ceea ce priveşte patogenitatea, dar şi
imunogenitatea. Cercetări recente au evidenŃiat şi
caracterizat mai multe proteine (j5R, j9L, l14L,
EP402R, A238L) şi s-a încercat a se stabili rolul
acestora în imunogenitate, patogeneză şi
genetică. Identificarea s-a făcut prin imunofluorescenŃă
şi imunoelecronomicroscopie (23,
29).
Între virusul PPA şi virusul pestei porcine
clasice nu există înrudiri antigenice. Porcii
imunizaŃi faŃă de virusul pestei porcine clasice nu
devin rezistenŃi la infecŃia cu virusul PPA şi nici
invers. AbsenŃa relaŃiilor antigenice între cele
două virusuri stă la baza metodelor de diagnostic
de laborator specifice pentru PPA.
Răspunsul imun al porcilor la infecŃia cu
virusul PPA, nu este încă bine clarificat. Virusul
induce formarea de anticorpi (în unele forme
cronice de boală s-a constatat chiar
hipergammaglobulinemie), care sunt detectabili
prin reacŃia de fixarea a complementului,
precipitare, imunofluorescenŃă, hemadsorbŃieinhibare
şi ELISA. Nu au fost evidenŃiaŃi
anticorpi neutralizanŃi. La un procent ridicat de
porci bolnavi de PPA cronică şi la purtători de
virus, prezenŃa anticorpilor în serul sangvin
coexistă cu prezenŃa virusului în Ńesuturi pentru
perioade lungi de timp (28). Cu toate că
anticorpii nu au un rol protector, s-a demonstrat
că unii dintre ei pot inhiba ataşarea şi
internalizarea virusului (5, 6). EvidenŃierea
anticorpilor are însă o mare utilitate în detectarea
animalelor purtătoare de virus aparent sănătoase
(2, 28).
Porcii infectaŃi cu tulpini înalt virulente
prezintă necroze extinse în unele Ńesuturi
limfoide. Dacă mor la 7-14 zile post infecŃie, nu
au anticorpi detectabili, însă Ńesuturile lor sunt
pozitive la imunofluorescenŃa directă pentru
prezenŃa virusului. În contrast, porcii infectaŃi cu
tulpini cu o virulenŃă scăzută nu prezintă necroze
extinse în Ńesuturile limfoide. La aceste animale
se identifică anticorpi din clasa IgM la 4 zile post
infecŃie şi de tip IgG după 6-7 zile, când
Ńesuturile lor devin negative la imunofluorescenŃa
directă.
Tulpinile cu virulenŃă ridicată omoară
celulele Langerhans de porc, pe când cele cu
virulenŃă scăzută nu, ceea ce ar explica
diferenŃele de răspuns imun. În cazul tulpinilor
virulente, celulele Langerhans şi celulele
dendritice (celule prezentatoare de antigen) sunt
omorâte mai înainte ca antigenul să fie procesat şi
prezentat limfocitelor, pe când în infecŃiile cu
tulpini cu o virulenŃă scăzută, celulele menŃionate
nu sunt omorâte, ele îşi îndeplinesc funcŃiile
imunologice, obŃinându-se un răspuns imun (32).
Se menŃionează că porcii recuperaŃi după infecŃia
cu virus PPA, devin rezistenŃi la reinfecŃia cu
aceeaşi tulpină.
Virusul PPA este foarte rezistent la acŃiunea
a numeroşi factori fizici şi chimici, mai ales dacă
este înglobat în diferite produse biologice. În
sânge, la temperatura de congelare, rezistă până
la 5-6 ani, iar la 4°C rezistă 18-24 luni. În stare
liofilizată rezistă 7 ani. În carnea provenită de la
porci bolnavi sacrificaŃi, congelată sau refrigerată
şi în şunca procesată rezistă 6 luni. La
temperatura camerei, în sângele defribinat rezistă