Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

280
Boli virotice şi prionice ale animalelor
bubaline, cervide, ecvine, cămile şi câini. Singura
modalitate de transmitere a virusului Akabane o
reprezintă artropodele-vectori. Virusul a fost
izolat din ŃânŃarii Aedes spp., Anopheles funestus,
Culex spp. şi din culicoide. În Japonia, virusul
este transmis mai ales de Culex oxystoma, iar în
Australia, de musculiŃa Culicoides brevitarsis
(10). Virusul Aino a fost izolat din Culex
tritaenyorinchus, C. pipiens şi C. pseudovishnui
(20). Deşi confirmarea transmiterii biologice a
virusului prin aceste specii de insecte lipseşte
încă, evidenŃele epizootologice le incriminează.
După înŃepătura artropodelor infectate,
virusul pătrunde în torentul sanguin al gazdei,
unde are loc viremia, cu durată de 3-4 zile. La
animalele gestante, fetusul este infectat prin
circulaŃia maternală.
Patogeneza virusurilor din grupul Simbu
pentru femelele gestanate depinde de perioada
gestaŃiei în care fetusul este afectat. La ovine,
perioada critică pentru producerea malformaŃiilor
fetusului este situată între a 30-a şi a 53-a zi de
gestaŃie, iar la capră, în jurul zilei a 40-a (20).
InfecŃia fetală primară se manifestă prin
encefalomielită şi polimiozită (10). Fetuşii
afectaŃi grav mor şi sunt avortaŃi, sau
supravieŃuiesc şi sunt supuşi acŃiunii teratogene,
cu instalarea sindromului de artrogripozăhidranencefalie.
Tabloul clinic
Femelele adulte care contractează infecŃia în
perioada când nu sunt gestante, nu manifestă
semne clinice evidente. În ceea ce priveşte
femelele gestante, unele dintre acestea avortează,
altele au parturiŃii distocice din cauza
deformaŃiilor pe care le prezintă fetuşii, urmate
de infecŃii puerperale. Fetuşii infectaŃi prematur,
în primul trimestru de gestaŃie, şi care au
supravieŃuit până la naştere, prezintă simptome
provocate de leziuni ale nervilor senzitivi, motori
şi ale nervului optic (cecitate, cofoză, disfagie,
ataxie, atrofie musculară, paralizie flască,
exoftalmie, enoftalmie, keratită). Aceştia necesită
îngrijire specială, nu se pot hrăni şi mor în scurt
timp după naştere. Fetuşii infectaŃi în trimestrul II
de gestaŃie prezintă modificări patologice de
natură neurogenă, ca: torticolis, cifoză, scolioză,
brahignatism (18). ViŃeii născuŃi cu
hidranencefalie pot supravieŃui câteva luni, dar
nu vor putea fi recuperaŃi pentru viaŃa economică.
Unii dintre aceştia sunt născuŃi cu membrele
rigide, de regulă în flexie, din cauza distrugerii
neuronilor motori spinali, fenomen denumit
artrogripoză. Aceşti viŃei sunt cauza unor
parturiŃii distocice, fiind extraşi prin
embriotomie.
Tabloul morfopatologic
La necropsia fetală leziunile sunt localizate în
SNC şi Ńesutul muscular. Anchilozele articulare
(artrogripoza) sunt primele modificări care
sugerează prezenŃa infecŃiei. În afara acestora, se
constată prezenŃa hemoragiilor sub formă de
echimoze şi peteşii pe placentă sau în Ńesutul
subcutanat, hipoplazia pulmonilor şi muşchilor
scheletici, sinovită fibrinoasă poliarticulară,
steatoză presternală, oftalmie, cataractă şi
keratită. În SNC au fost descrise: hidranencefalie,
microencefalie, leptomeningită, ependimită
fibrinoasă, hipoplazia măduvei spinării, cavitaŃie
cerebrală şi cerebelară.
Microscopic, au fost evidenŃiate: atrofie
moderată a musculaturii scheletice şi polimiozită,
iar în SNC - encefalomielită nesupurativă,
demielinizare a măduvei spinării şi a nervilor
spinali motori, edem cerebral, glioză
subependimară, degenerescenŃă şi liză neuronală,
neuronofagie şi malacie. A mai fost constatată
prezenŃa în creier a unor formaŃiuni chistice şi a
unor plăci mineralizate (20).
Diagnostic
Diagnosticul bolii Akabane poate fi sugerat
de observaŃiile epizootologice, clinice şi mai ales
morfopatologice. Decelarea anticorpilor
neutralizanŃi specifici în probele de sânge
prelevate de la fetuşii avortaŃi sau de la viŃeii
nou-născuŃi, înaintea primei prize de colostru,
constituie o modalitate eficientă de diagnostic.
Virusul poate fi izolat din placentă, din creierul
sau musculatura fetusului, în culturi de celule în
care produce efect citopatic, sau prin inocularea
materialului patogen la şoarece sugar, pe cale
intracerebrală. Identificarea virusului a fost
realizată prin teste de SN, IHA sau RFC. În
prezent, sunt folosite şi teste imunoenzimatice.
Diagnosticul serologic este bazat pe stabilirea
seroconversiei la animalul adult, sau a prezenŃei
anticorpilor neutralizanŃi la făt. Testele folosite