Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

InfecŃii produse de rhabdovirusuri 649
aproximativ 1% din cazuri, ca urmare a
complicaŃiilor secundare
La vacile în lactaŃie, secreŃia scade brusc încă
de la începutul evoluŃiei clinice şi, cu toate că
revine destul de repede după vindecare, atinge cu
greu limitele anterioare. În timpul perioadei
febrile se poate înregistra creşterea neutrofilelor
şi diminuarea numerică a limfocitelor.
Animalele trecute prin boală rămân imune
circa 2 ani, iar viŃeii dobândesc o imunitate
colostrală pentru cel puŃin 2 săptămâni.
Tabloul morfopatologic
Tabloul lezional, caracterizat prin congestia
mucoaselor respiratorii şi digestive, hemoragii
epicardice şi miocardice, tumefierea nodurilor
limfatice şi inconstant mărirea în volum a splinei,
este de obicei mascat de infecŃii şi procese
patologice secundare, pe primul plan situându-se
bronhopneumonia de corpi străini (7).
Diagnostic
Este uşor de stabilit în regiunile endemice, pe
baza caracterelor epidemiologice şi a
simptomelor. Pentru confirmare se utilizează
examenul serologic–reacŃiile de seroneutralizare
şi imunodifuzie în gel de agar, reacŃia de fixare a
complementului şi tehnica ELISA (10) sau prin
proba biologică pe bovine sănătoase, inoculând
pe cale intravenoasă sânge recoltat de la
animalele bolnave, aflate în perioada accesului
febril.
Diagnosticul diferenŃial se impune faŃă de:
• hidropericardita rickettsiană, care
evoluează cu ataxie, excitabilitate şi adesea cu
peteşii conjunctivale, în timp ce în febra de trei
zile tulburările locomotorii sunt determinate de
dureri musculare şi lipsesc peteşiile;
• botulismul - evoluează afebril şi este
netransmisibil;
Bibliografie
1. Abu Elzein, E.M.E., Gammel, A.A., Al-Afaleqq, I.A.,
Al-Gundi, O. (1999), Rev. Sci. Tech. O.I.E.., 18(3),
672
2. Carp-Cărare, M. (2001), Microbiologie veterinară.
Virusologie. Casa de editură Venus, Iaşi
3. Davies, E.G. (1985), Bull. W.H.O., 63, 941
4. Gaffer, A.M., Spradbrow, B.P. (1979), Zbl. Vet.
Med. B., 26, 773
5. Gard, G.P. (1984), Aust. Vet. J., 61, 332
• boala limbii albastre (Blue-tonque) - se
manifestă prin leziuni bucale şi podale, iar
inocularea la şoareci şi pe ouă embrionate
permite diagnosticul de certitudine;
• reticulita traumatică - evoluează cu dureri
musculare localizate, însoŃite de alte semne cu
valoare diagnostică;
• carenŃa în fosfor - este afebrilă şi
neinfecŃioasă;
• anaplasmoza şi babisioza - se diferenŃiază
prin examen hematologic.
Prognosticul este în general favorabil. În
cazurile complicate poate deveni grav.
Tratament
Se aplică numai în formele grave sau cu
complicaŃii, recurgându-se la o medicaŃie
simptomatică. Se poate utiliza fenilbutazona sau
flunixin meglumina (9). Animalele se Ńin în
repaus.
Profilaxie
Prevenirea bolii se bazează exclusiv pe
măsurile generale, cum sunt: igiena adăposturilor,
dezinsecŃiile periodice în anotimpul ploios şi
dezinfecŃia adăposturilor.
Specific, în unele Ńări (Japonia) au fost
folosite vaccinurile inactivate cu cristal violet,
care par să fi oferit rezultate bune. Aplicarea lor
în zonele unde boala este enzootică poate avea
rezultate economice favorabile. De asemenea,
pentru imunizarea animalelor, experimental, s-a
utilizat un vaccin viu, preparat cu o tulpină
atenuată (4).
Combatere
În focarele de boală se recomandă repausul
animalelor bolnave, concomitent cu efectuarea de
dezinsecŃii.
6. Kaneko, N. (1986), Aust. Vet. J., 63, 29
7. Paul, I. (1997), Etiomorfopatologie veterinară. Ed.
ALL, Bucureşti
8. Perianu, T. (1997), Bolile infecŃioase ale animalelor.
Viroze. Vol. II, Ed. FundaŃiei „Chemarea”, Iaşi
9. Uren, M.F. (1989), Vet. Microbiol., 19, 99
10. Zakrsewski, H. (1992), J. Immunol. Methods, 151,
28