Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

Boli produse de virusuri din fam. Poxviridae 211
Histologic se pot evidenŃia: hiperplazia
celulelor mucoasei sau epidermei, cu degenerări
hidropice, infiltraŃii histiocitare şi incluzii
caracteristice intracitoplasmatice în celulele
degenerate (60).
De notat că imunitatea postinfecŃiaosă este de
scurtă durată, din care cauză, după un timp,
animalele trecute prin boală se pot reîmbolnăvi
(28).
Diagnostic
De cele mai multe ori, diagnosticul SPB se
bazează exclusiv pe aspectul clinic şi caracterele
epidemiologice ale bolii.
Diagnosticul diferenŃial ar trebui să aibă în
vedere:
• stomatita pseudoaftoasă, care este foarte
asemănătoare cu SPB, practic nedeosebită clinic
de SPB, despre care Rosenberger, în ediŃia din
1970 a „bolilor bovinelor” spunea că, de fapt,
este una şi aceeaşi boală cu SPB;
• febra aftoasă, mult mai contagiosă şi mai
gravă, cu prezenŃa de afte cu 3 localizări
caracteristice, care afectează mai multe specii;
• pesta bovină, boală epidemică majoră, cu
tulburări generale grave;
• febra catarală malignă, sporadică, foarte
gravă, cu manifestări multiple;
• stomatita veziculoasă, întâlnită şi la alte
specii, cu erupŃie veziculoasă localizată intra- şi
extrabucal;
• rinotraheita infecŃioasă, cu localizări
frecvente ale leziunilor pe mucoasa nazală şi cu
tulburări respiratorii;
• stomatita ulceroasă (descrisă de Prichard
şi col. în 1958), insuficient caracterizată
etiologic, asemănătoare clinic cu SPB dar de
regulă prezentând leziuni cu evoluŃie mai gravă;
• stomatita erozivă din România, descrisă
de Jivoin şi col. în anul 1961 în partea de vest a
României (22) se aseamănă mult, atât cu
stomatita papuloasă, cât şi cu stomatita ulceroasă
şi stomatita erozivă descrisă anterior în Africa de
Sud, identificarea cu vreuna dintre acestea fiind
incertă deoarece autorul nu a putut efectua studii
virusologice conclusive. De altfel, Jivoin şi col.
enumeră stomatita papuloasă şi stomatita
ulceroasă printre bolile de care stomatita erozivă
ar trebui diferenŃiată.
Cu toate acestea, unii autori pun semnul egal
între stomatita papuloasă şi stomatita erozivă
descrisă de Jivoin, bazându-se numai pe
asemănările clinice şi epidemiologice.
Principalele caractere ale stomatitei erozive,
descrisă de Jivoin şi col. (22) sunt: contagiozitate
ridicată, cuprinzând 17-100% din viŃeii unui
efectiv, în răstimp de 2-16 zile, receptivitatea
maximă a viŃeilor şi tineretului până la vârsta de
3 ani, specificitatea pentru bovine, etiologia
probabil virală, prezenŃa de leziuni necroticoerozive,
cu diametrul de 1-2 cm, având aspect
circular sau semicircular, pe mucoasa bucală, bot
şi buze, dar nu pe suprafaŃa dorsală a limbii.
EvoluŃia este benignă şi vindecarea survine
spontan în aproape toate cazurile, fără a fi
necesară intervenŃia terapeutică şi, de multe ori,
fără ca crescătorul să fi sesizat prezenŃa infecŃiei
în efectiv. De multe ori SPB a fost descoperită
numai cu ocazia examenelor clinice de rutină
pentru depistarea precoce a febrei aftoase.
Diagnosticul cert de stomatită papuloasă se
poate pune izolând virusul pe culturi celulare şi
identificându-l cu ajutorul unui ser specific prin
seroneutralizare, sau recunoscându-l prin
microscopie electronică, în salivă sau în preparate
efectuate din fragmente biopsice prelevate de la
nivelul leziunilor.
Examenul histopatologic, pentru evidenŃierea
caracterului leziunilor (degenerarea balonizantă)
şi a incluziilor intracitoplasmatice specifice, ca şi
infecŃia experimentală la viŃei, pot de asemenea
să furnizeze informaŃii importante pentru
confirmarea diagnosticului.
Prognosticul este favorabil în toate cazurile
necomplicate.
Tratament
În general, tratamentul nu este necesar, boala
vindecându-se spontan în 4-7 zile, în majoritatea
cazurilor (36). Pe durata evoluŃiei focarului este
bine să se administreze numai furaje care nu
implică lezionare mucoasei bucale. În cazurile cu
leziuni bucale mai severe se recomandă spălături
bucale cu soluŃii antiseptice, iar în localizările
bucale externe, unguente cu antiseptice.