Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

Boli produse de virusuri din fam. Arteriviridae 247
distrugerea rapidă a acestora (ciclu de
replicare virală litică de 12 ore);
determinarea unei infecŃii permanente de
lungă durată;
traversarea barierei placentare;
infectarea produşilor de concepŃie din
uter;
transmiterea prin contact direct, aerosoli
sau material seminal.
Structura virusului. Virusul PRRS are
dimensiuni de 45-70 nm, simetrie icosaedrică,
anvelopa acoperă o nucleocapsidă internă sferică
de 25-30 nm (34). Materialul genetic este
reprezentat de ARN linear simplu (15000
nucleotide, polaritate pozitivă). Numărul total de
proteine din structura virionului variază, după
diferiŃi autori. Au fost identificate 3 proteine
majore (55). Aceste trei proteine codificate de
ORF (open reading frame) 7, 6 şi 5 sunt
proteinele N, M şi E.
Proteina N reprezintă nucleoproteina virală,
importantă în testele imunoblot care utilizează
seruri prelevate de la porci imuni. De altfel,
aproape toate echipele care au obŃinut anticorpi
monoclonali pornind de la un virus complet, au
evidenŃiat în principal anticorpi pentru această
nucleoproteină (3). Proteina, codificată de ORF
7, este fie foarte imunogenă, fie prezentă în
cantitate mare la nivelul virionului (5).
Proteina M, codificată de ORF 6, aparŃine
membranei. Structura sa este asemănătoare
proteinei M a coronavirusurilor. Proteina E,
codificată de ORF 5 este tot o proteină de
membrană.
Proteinele codificate de ORF 2, 3 şi 4 sunt
mai dificil de identificat, probabil datorită
prezenŃei în cantitate prea mică pentru a putea fi
evidenŃiate cu tehnicile obişnuite. Pornind de la
virusul purificat, Drew a obŃinut anticorpi
monoclonali dirijaŃi către ORF 3. Acest rezultat
arată că proteina corespondentă este bine
structurată, dar probabil sintetizată în cantitate
insuficientă pentru a putea fi detectată prin
tehnici obişnuite (11).
Van Nieuwstad, în 1996 confirmă faptul că
ORF 3 intervine în structura virionului şi
demonstrează că proteina codificată de ORF 4
este probabil integrată anvelopei virale, ea fiind
Ńinta anticorpilor neutralizanŃi in vitro (52).
În concluzie, virionul PRRS este constituit
din trei proteine structurale majore: N (ORF7), M
(ORF6) şi E (ORF 5) şi alte trei proteine minore
codificate de ORF 4, 3 şi 2.
Variabilitatea. Compararea antigenică a
diferitelor tulpini, cu ajutorul anticorpilor
policlonali (20) şi monoclonali (11) la nivelul
nucleoproteinelor virale interne mai puŃin expuse
la presiunea exercitată de anticorpi, a demonstrat
că suşele europene şi americane diferă suficient
de mult (19-48% heterogenitate), constituind
două subtipuri distincte.
Tulpinile nord americane sunt diferite la
nivelul situsurilor antigenice prezentate de
nucleoproteina virală şi recunoscute de
limfocitele B (epitopi B). În 1995, Drew (11)
demonstrează că şi tulpinile izolate în Europa
prezintă diferenŃe între ele, dar legate de
recunoaşterea epitopilor B prezentaŃi de ORF 3.
Acestor variaŃii antigenice le corespund variaŃii
genomice care determină modificări asupra
secvenŃelor proteice.
Aparenta variabilitate mai mare a subtipurilor
americane s-ar putea explica prin faptul că în
America virusul circulă din 1985 în timp ce în
Europa a apărut 5 ani mai târziu. Cercetătorii
francezi menŃionează circa 50% variaŃii
antigenice între tulpinile americane şi cele
europene (2). Chiar dacă este mai puŃin evident,
acest fenomen de variabilitate antigenică există şi
între tulpinile europene. S-a emis ipoteza că
izolatele americane şi europene corespund la
două subpopulaŃii virale diferite, care provin
dintr-un „strămoş” comun care urmează a fi
identificat.
Până în prezent, Europa a semnalat numai
circulaŃia tulpinilor europene în timp ce în
America de Nord, circulă atât cele americane cât
şi cele europene. S-a demonstrat că stabilitatea
virusului în cursul replicării sale, în ciuda tuturor
presiunilor de selecŃie de origine exogenă, este
foarte bună. EvoluŃia virusului se bazează pe
mecanisme mai complicate decât simpla derivă
genomică întâmplătoare.
Replicarea. Virusul PRRS (VPRRS) se
replică în macrofagele alveolare pulmonare,
macrofage sau celule dendritice ale amigdalelor,
limfonoduli, timus, splină, plăci Peyer, ficat,
rinichi, glande suprarenale şi cord (17). Material
genetic viral este regăsit la nivelul encefalului şi