Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

584
Boli virotice şi prionice ale animalelor
23.3. BOLI PRODUSE DE GAMMARETROVIRUSURI
Marina Spânu
23.3.1. LEUCEMIA MURINĂ
Leucemia murină este o boală caracterizată
prin limfoproliferare generalizată şi imunodeficit
progresiv, produsă de două virusuri ale leucemiei
murine (MuLV) replicative şi un virus defectiv.
InfecŃia duce la modificări specifice, fenotipice şi
funcŃionale ale limfocitelor.
Etiologie
Agentul cauzal al leucemiei murine (SIDA
murin, MAIDS) la şoarecii C57BL/6 este un
virus leucemic defectiv (BM5d, MuLV) care
necesită prezenŃa unui virus replicativ helper
(BM5e). Sunt cunoscute câteva tulpini ale
MuLV, spectrul bolilor asociate fiind larg, de la
limfomul T/leucemie, la eritroleucemie şi
leucemia mieloidă. Tulpinile caracterizate cel mai
bine sunt Moloney (1959), Rauscher (1962) şi
Friend (1957). MuLV Moloney şi Rauscher induc
formarea de limfoame celulare T, în timp ce
tulpinile Rauscher şi Friend cauzează leucemiile
eritroidă şi mieloidă. Alte tulpini induc
îmbolnăviri nervoase.
MuLV sunt retrovirusuri simple, iar
determinanŃii oncogenităŃii (inclusiv tipul de
malignizare indus) au fost plasaŃi în regiunea U3,
în timp ce potenŃialul neuropatogen, dependent în
mare măsură de proteina de suprafaŃă (SU) sunt
situaŃi în regiunea env, care este responsabilă de
tropismul celular.
MuLV au fost clasificate pe baza capacităŃii
lor de replicare şi spectrul de gazde, ca ecotrope
(replicarea are loc doar la gazda naturală),
amfotrope/politrope (infectante şi pentru specii
din afara ordinului Rodentia) sau xenotrope
(infecŃioase doar pentru celule care nu provin de
la murine). Virusurile non-ecotrope sunt larg
răspândite la şoarecii sălbatici şi prezintă variaŃii
genetice frecvente în genele env, în timp ce
virusurile ecotrope sunt rareori prezente la aceste
animale. Virusurile non-ecotrope pot infecta
celule umane din diferite Ńesuturi, făcând posibilă
utilizarea lor ca vectori.
Analiza parametrilor fenotipici, virusologici
şi funcŃionali ai sângelui şoarecilor infectaŃi cu
virusul leucemiei murine a demonstrat că
progresia bolii este asociată cu creşterea viremiei,
cu pierderea capacităŃii de răspuns a limfocitelor
T la mitogene şi apariŃia limfocitelor T CD4+
Thy1-. După mai mult de nouă săptămâni
postinfecŃie, distribuŃia populaŃiilor leucocitare
este foarte heterogenă, fiind deja observabile
evenimente de fază leucemică tardivă. Parametri
investigaŃi au putut fi utilizaŃi în evaluarea
progresului bolii şi ca elemente de diagnostic
(16).
Virusurile leucemiei murine (MLV) sunt
retrovirusuri infectante prezente în genomul
murin ca elemente endogene defective. Au fost
identificate retrovirusuri similare celui al
leucemiei murine şi la alte specii, sugerând
posibilitatea transmiterii orizontale între specii
îndepărtate filogenetic. Datorită diversităŃii mari
a mecanismelor patogenice, aceste virusuri au
reprezentat şi reprezintă modele pentru
înŃelegerea expresiei genice la eucariote.
Replicarea ARN-ului lor include sinteza şi
integrarea unui ADN proviral în genomul gazdei
(27).
Au fost identificate antigene similare (F, M şi
R) la principalele tulpini de virusuri, dar
înrudirile antigenice între diverse tulpini de
MuLV nu sunt complet superpozabile.
RezistenŃa virusurilor leucemice murine în
mediu este variabilă, dependent de tulpină.
Rezistă la frig (la -70°C timp de 14 săptămâni),
dar sunt distruse în 30 minute la temperatura de
56°C. Unele dintre tulpini sunt rezistente la eter,
altele la tripsină, iar altele la radiaŃii (8).
Caractere epidemiologice
IncidenŃa bolii spontane este redusă, ea
prezentând importanŃă mai degrabă din punct de
vedere al studiilor de laborator, ca model de
boală tumorigenă, precum şi pentru rezultatele
eronate pe care le poate genera în cazul în care
indivizii utilizaŃi ca material biologic pentru
studiul altor boli, sunt infectaŃi cu MuLV.