Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

XVI
Boli virotice şi prionice ale animalelor
Ceea ce ar putea fi taxat ca o carenŃă a lucrării de către studenŃi, ar fi extinderea prea
mare a unor părŃi ale lucrării, în timp ce – din contră – unii specialişti ne-ar putea imputa
stilul prea succint de prezentare al unor părŃi sau domenii, în care ei sunt interesaŃi în mod
deosebit. Dacă celor dintâi nu putem decât să le cerem scuze, pe cei din urmă am încercat să
îi satisfacem prin destul de numeroasele trimiteri bibliografice, ataşate fiecărui capitol.
Un element de noutate pe care lucrarea de faŃă încearcă să îl aducă, comparativ cu
lucrări similare mai vechi din literatura autohtonă, este permanenta încercare de a arăta că, în
afară de entităŃile nosologice infecŃioase bine exprimate clinic şi cunoscute ca boli distincte,
cu etiologie clar precizată, există o şi mai mare diversitate de infecŃii, neexprimate clinic, sau
despre a căror semnificaŃie patologică se cunoaşte foarte puŃin, produse de o gamă mult mai
largă de agenŃi etiologici decât cei care produc bolile infecŃioase bine definite. Este
neîndoielnic, totuşi, că asemenea infecŃii nu sunt lipsite de urmări şi vor trebui să fie mai
intens studiate în viitor. La existenŃa lor se face referire în mod special în preambulul fiecărui
capitol, destinat prezentării succinte: a caracterelor biologice generale ale virusurilor ce
alcătuiesc o familie, a denumirii corecte şi încadrării taxonomice – la zi – a membrilor
familiei şi genurilor respective, conform clasificării adoptate de Comitetul InternaŃional de
Taxonomie Virală, precum şi precizării speciilor de animale la care produc maladii sau de la
care au fost izolaŃi, fără a li se fi stabilit implicaŃiile patologice. Este un mod de a atrage
atenŃia asupra acestora, prea adesea ignorate în trecut, la noi.
În afară de etiologie, cu referire specială la taxonomie, actualizările se referă mai ales
la metodologia diagnosticului de laborator şi la profilaxia specifică, celelalte aspecte ale
descrierii având un caracter mai peren. Nu au fost date prea multe detalii privind profilaxia
generală şi combaterea, dintre cele enunŃate în numeroasele acte normative (instrucŃiuni,
norme, ordine, completări ale Legii sanitare veterinare), elaborate de Autoritatea Centrală
Veterinară, şi care fac dealtfel obiectul disciplinei de „LegislaŃie veterinară”, deoarece
acestea sunt la ora actuală publicate operativ în Monitorul Oficial, şi pot suferi modificări de
la un an la altul, corespunzător situaŃiei epidemiologice generale momentane.
Lucrarea are un index de termeni de specialitate şi două cuprinsuri. În indexul
terminologic au fost reŃinute numai denumirile bolilor, în mai multe limbi, şi a agenŃilor
etiologici, rostul acestuia fiind doar acela de a uşura găsirea rapidă în text a unei entităŃi sau a
unui agent.
Primul cuprins, cel oarecum clasic, este alcătuit după criteriul etiologic, în care
afecŃiunile sunt grupate pe capitole, corespunzător familiei taxonomice căreia îi aparŃin
agenŃii etiologici. Succesiunea prezentării familiilor virale – capitolelor – fiind cea alfabetică,
în cadrul celor două mari grupe de virusuri: ADN şi ARN.
Neajunsul acestui criteriu este că, uneori grupează alăturat afecŃiuni care nu au nici
cea mai mică asemănare epidemiologică sau anatomoclinică. Avantajul constă însă în
existenŃa unor notabile asemănări privind etiologia, diagnosticul de laborator şi profilaxia
specifică.
Cel de al doilea cuprins este întocmit pe criteriul receptivităŃii de specie, respectiv al
susceptibilităŃii, care are ca notă de originalitate faptul că include, pe grupe de specii înrudite
(solipede, rumegătoare mari, palmipede etc.), atât denumirile bolilor bine conturate şi
cunoscute, specifice unei specii de animale sau comune mai multor specii din cadrul grupei,
cât şi infecŃiile posibile dar neexprimate clinic sau ale căror implicaŃii patologice încă nu sunt
bine cunoscute, însă de existenŃa cărora va trebui să se Ńină mai mult seama în viitor. S-a