Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

Boli produse de virusuri din fam. Flaviviridae 353
18.1.9. ENCEFALITA VĂII MURRAY
(Murray Valley Encephalitis – engl.)
Encefalita Văii Murray face parte din
complexul encefalitelor virotice transmise prin
ŃânŃari. Virusul care produce boala este strâns
înrudit antigenic cu virusurile complexului
encefalitei japoneze, cum sunt virusurile
encefalitelor West Nile şi Saint Louis, încadrate
taxonomic în fam. Flaviviridae, genul Flavivirus.
Rezervorul natural al virusului sunt păsările
sălbatice de apă, vectorii fiind ŃânŃarii Culex spp.,
mai ales Culex annulirostris. Boala evoluează
numai la oameni, în zonele endemice din Papua
Noua Guinee şi Australia. Virusul a fost izolat
pentru prima dată în valea inundabilă a râului
Murray din sud-estul Australiei. La oameni,
encefalita produsă de acest virus evoluează
asemănător cu cea produsă de virusul encefalitei
japoneze (41) şi se manifestă în timpul verilor cu
precipitaŃii abundente şi inundaŃii, când sunt
întrunite condiŃiile de creştere explozivă a
numărului păsărilor de apă şi a ŃânŃarilor.
18.1.10. FEBRA HEMORAGICĂ DENGUE
Febra hemoragică Dengue (FHD), numită
şi sindromul de şoc hemoragic Dengue sau mai
simplu, Dengue, face parte din categoria bolilor
virotice transmise prin artropode, care
reprezintă o problemă de sănătate publică prin
epidemiile cu incidenŃă importantă pe care le
produce. Boala evoluează la oameni şi la
maimuŃe, acestea din urmă constituind
rezervorul de virus.
Istoric, răspândire geografică şi
importanŃă
Boala a fost observată cu mulŃi ani în urmă, fiind
semnalată încă în 1780 (34), dar virusul a fost izolat abia în
1944, de Sabin. Epidemii de Dengue au evoluat în Africa,
Asia, America de Sud, insulele Caraibe şi insulele din
Oceanul Pacific. Odată cu dezvoltarea mijloacelor de
transport, a fost posibilă răspândirea bolii, prin deplasarea
persoanelor infectate din zonele tropicale. Răspândirea
ubicvitară a ŃânŃarilor vectori, reprezintă o altă cauză a
extinderii infecŃiei cu virusurile Dengue. Astfel, incidenŃa
epidemiilor a crescut, de unde şi importanŃa deosebită a bolii
pentru sănătatea publică.
Etiologie
Agentul etiologic al bolii este un virus
ARN, care a fost clasificat în fam. Flaviviridae,
genul Flavivirus. Au fost izolate până în prezent
4 serotipuri distincte ale virusului. CirculaŃia
simultană a mai multor variante, cu o evoluŃie
diferită a bolii, a condus la ideea existenŃei de
fapt a mai multor virusuri. ExplicaŃia este aceea
că fiecare serotip produce o imunitate omoloagă
solidă şi de lungă durată, dar nu protejează
organismul faŃă de infecŃia cu celelalte
serotipuri. Mai mult, infecŃia cu un serotip
agravează efectul infecŃiei cu un alt serotip,
conducând la instalarea formelor severe ale
bolii. Acest fenomen este specific virusului
Dengue şi este denumit „potenŃare imună”. De
aceea, Dengue este încadrată de unii autori în
categoria bolilor mediate autoimun (34). Cele
patru serotipuri ale virusului reacŃionează între
ele încrucişat în o serie de teste, dar nu şi în
testul de seroneutralizare, putând fi astfel
deosebite.
Caractere epidemiologice şi
patogeneză
Rezervorul natural originar al virusului
Dengue sunt maimuŃele africane şi cele din Asia
de Sud-Est (39), iar vectorii activi sunt ŃânŃarii
din genul Aedes spp. (A. aegypti, A. albopictus,
A. scuttelaris). Aceştia se contaminează de la
maimuŃe şi transmit virusul oamenilor, prin
înŃepătură. Ciclul vital al virusului este
reprezentat de transmiterea ŃânŃar-om-ŃânŃar
(39). MaimuŃele infectate contractează o formă
subclinică a bolii, dezvoltând o viremie
moderată (34). EvoluŃia bolii este influenŃată de
sistemul de apărare al organismului gazdei şi de
răspunsul imun. Astfel, la oameni, infecŃia cu un
serotip poate produce o boală inaparentă, o
afecŃiune respiratorie banală sau o formă cu
gravitate moderată a bolii, în timp ce infecŃia cu un