Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

80
Boli virotice şi prionice ale animalelor
transplacentar sau digestiv. Până nu cu mult timp în
urmă se considera că virusul este întâlnit rar la
câini, cu o prevalenŃă de numai 2,8-6% (2, 3), dar
studii recente, folosind teste serologice sensibile,
demonstrează că infecŃia este destul de răspândită
în populaŃiile de câini. În Marea Britanie se
raportează o seroprevalenŃă de 76-88%, în Belgia
de 49,5%, în Olanda de 40%, iar în Japonia de
26,2%. VHC-1 poate adopta, la fel ca alte
alphaherpesvirusuri, o stare de latenŃă ce poate fi
reactivată (7). Un câine infectat devine purtător
pentru toată viaŃa. Se cunoaşte foarte puŃin despre
corelaŃia dintre starea de purtător şi prezenŃa
anticorpilor. În mod normal un câine infectat
produce anticorpi în 2-3 săptămâni, dar şi în cazul
VHC-1, animalele purtătoare pot să fie serologic
negative. HC evoluează endemic, cu morbiditate
variabilă, iar factorii favorizanŃi (înŃărcarea,
transporturile, regruparea într-un mediu nou,
curenŃii de aer, umiditatea, frigul etc.) pot agrava
evoluŃia bolii.
Tabloul clinic
Perioada de incubaŃie este de 3-8 zile. La căŃeii
sub 4 săptămâni se constată abatere, anorexie,
dispnee, salivaŃie, vomizări, dureri abdominale,
mişcări de pedalare, opistotonus, diaree, edem
subcutanat, eritem şi papule în regiunea ventrală,
urmate de moarte după 1-2 zile. CăŃeii care
supravieŃuiesc rămân cu sechele nervoase (ataxie,
amauroză).
Animalele tinere (peste 5 săptămâni) şi cele
adulte fac adesea infecŃii inaparente sau slab
exprimate clinic. Boala se poate exprima prin rinită
şi conjunctivită seromucoasă, faringită, uneori tuse
şi chiar manifestări de pneumonie, erupŃie papuloveziculoasă
sau veziculo-pustuloasă pe mucoasa
vaginală şi vulvară, mici noduli limfoizi la baza
penisului şi pe pielea prepuŃială. Vindecarea
survine în decurs de 5-10 zile. InfecŃiile latente pot
determina keratite (4), reducerea fertilităŃii (5),
avorturi şi mortalitate neonatală.
Tabloul morfopatologic
La căŃei se constată hemoragii sau focare
hemoragico-necrotice în majoritatea organelor.
Pulmonii sunt edemaŃiaŃi, cu hemoragii şi necroza
pereŃilor alveolari, ficatul este parŃial decolorat, cu
zone de necroză şi hemoragii, rinichii prezintă
focare hemoragice subcapsulare, uneori au aspectul
rinichilor de şoc (inflamaŃie hemoragico-necrotică).
În cavităŃi se observă exsudat serohemoragic în
cantităŃi variabile. Cordul prezintă hemoragii
subendocardice, valvulare şi parietale şi focare
cenuşii gălbui în masa miocardului. În intestin se
constată hemoragii în submucoasă şi necroze ale
mucoasei; meningele cerebral şi medular este
congestionat.
Histologic se relevă focare hemoragiconecrotice
(necroză de coagulare) însoŃite de reacŃie
mononucleară în diferite organe, incluzii acidofile
sau bazofile intranucleare, mai rar
intracitoplasmatice în celulele de la periferia
focarelor.
Diagnostic
Se bazează pe datele epidemiologice, clinice şi
anatomopatologic, şi examenul virusologic,
serologic (SN, ELISA) şi histologic. Testul ELISA
este mult mai sensibil decât SN. Burr şi col. (1) au
folosit PCR pentru detectarea ADN viral în diferite
Ńesuturi.
Prognostic
Este rezervat în formele septicemice acute, şi
favorabil în celelalte.
Tratament
La cazurile cu evoluŃie mai lentă se poate
recurge la un tratament simptomatic şi de
combatere a infecŃiilor bacteriene secundare.
Profilaxie şi combatere
Se vor respecta măsurile generale de profilaxie:
achiziŃionarea de animale numai din efective
indemne; se va respecta carantina profilactică; se
asigură condiŃii corespunzătoare de igienă şi
alimentaŃie, şi se vor efectua dezinfecŃii curente.
Pentru imunoprofilaxie poate fi utilizat un vaccin
inactivat.
În caz de apariŃie a bolii, animalele bolnave se
izolează şi se tratează, dacă este posibil şi li se vor
asigura condiŃii de igienă şi creştere adecvate; la
cele sănătoase se poate folosi preventiv serul
specific.