Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

Boli produse de virusuri din fam. Adenoviridae 25
geometrică a titrurilor anticorpilor situându-se
undeva între 1:64 şi 1:512 (13).
Studiile serologice efectuate în diverse Ńări,
pe efective de găini ouătoare, relevă faptul că nu
toate păsările infectate dintr-un lot dezvoltă
anticorpi, aspect ce nu a putut fi explicat până în
prezent.
Totodată s-a constatat că efectivele de păsări
care au fost seropozitive, în urma monitorizărilor
serologice din perioada de creştere, nu au fost
afectate de acest sindrom la maturitate sexuală şi
în perioada ouatului.
Vaccinarea păsărilor destinate reproducŃiei
sau pentru producŃia de ouă consum, se practică
în jurul vârstei de 14-16 săptămâni, cu circa 3
săptămâni anterior intrării în ouat (31).
Pentru această boală sunt preparate şi folosite
numai vaccinuri inactivate şi adjuvantate cu
adjuvant uleios. Vaccinurile pot fi monovalente
(numai pentru EDS-76) sau polivalente (30).
Vaccinurile polivalente pot avea înglobate, în
masa antigenică, diferite antigene cum ar fi cele
pentru bronşita infecŃioasă, boala de Gumboro,
boala de Newcastle (9, 30, 49). Dacă în
adjuvantul uleios, din compoziŃia vaccinului,
intră şi vitamina E, răspunsul imun este mai rapid
şi titrul de anticorpi este mai înalt, comparativ cu
loturile imunizate cu vaccin care nu avea
vitamina E în compoziŃie (27).
După vaccinare, anticorpii serici pot fi
depistaŃi, cel mai timpuriu, la 7 zile după
administrarea vaccinului, dar titrurile maxime
sunt atinse la circa 2-5 săptămâni după vaccinare.
Durata imunităŃii este de cel puŃin un an. În cazul
în care păsările ouătoare sunt exploatate într-un
singur ciclu de ouat, nu sunt necesare vaccinări
de rapel. Vaccinarea de rapel va fi aplicată numai
în cazul năpârlirii efectivelor, în scopul
exploatării lor pentru un al doilea ciclu de ouat.
Titrurile de anticorpi inhibohemaglutinanŃi la
păsările vaccinate profilactic şi care în prealabil
nu au fost infectate cu tulpini din teren variază
între 1:256 şi 1:512 (2).
Păsările care nu au fost vaccinate
corespunzător, sau care au fost infectate în fazele
timpurii ale creşterii, dezvoltă în general titruri
mici şi neuniforme şi sunt excretoare de virus.
La efectivele nevaccinate şi infectate cu
tulpini de teren, titrurile de anticorpi IHA sunt
mult mai mari, ultima diluŃie de inhibare a
hemaglutinării situându-se între 1:4096 şi
1:16384 (2).
1.3.2. PNEUMOENTERITA CU ADENOVIRUS BOVIN
(Pneumoenteritis – engl.; Adenovirusbedingte Respiratorisch-Enterale,
Erkrankung des Kalbes – germ.)
V. Herman
Este o boală infectocontagioasă produsă de
adenovirusuri bovine încadrate în genul
Atadenovirus, manifestată clinic prin febră
bifazică, însoŃită de tulburări respiratorii şi
digestive, iar morfopatologic prin leziuni de
bronhopneumonie şi enterită catarală.
Istoric
Boala este cunoscută încă de la mijlocul secolului al XXlea
fiind descrisă iniŃial în America (Muranyi 1951), apoi în
Ńările Europei (fiind mai bine studiată în Ungaria, de Bartha şi
col., unde se aprecia că, această infecŃie este răspunzătoare de
50% din virozele respiratorii ale viŃeilor) şi în Australia (47,
54). La noi în Ńară primele studii în vederea diagnosticării bolii
au fost efectuate de Coman, în 1971. Deşi boala a cunoscut o
largă răspândire în toate Ńările lumii, se pare că, în ultimul timp,
a mai pierdut din importanŃă, fapt dedus din aceea că marile
firme producătoare de vaccinuri pentru virozele enteropulmonare
ale tineretului taurin, nu mai includ, întotdeauna,
acest antigen în compoziŃia vaccinurilor comerciale.
Etiologie
În producerea bolii sunt incriminate două
specii de adenovirus bovin: Bovin adenovirus D
(serotipurile 4, 5, 6 şi 8) şi Bovin adenovirus E
(serotipul 7) ambele sunt incadrate în genul
Atadenovirus. Se consideră că numai serotipurile
de adenovirus bovin aparŃinătoare acestui gen
sunt răspunzătoare de pneumoenterita viŃeilor,
deoarece experimental reproducerea bolii s-a
putut realiza numai cu aceste serotipuri şi nu cu
cele din genul Mastadenovirus.
Adenovirusurile bovine încadrate în genul
Atadenovirus se caracterizează prin aceea că
posedă un antigen specific de gen şi că se cultivă
numai pe culturi testiculare de viŃel, pe care
produc efect citopatic după 7-12 zile, de la
inoculare. Efectul citopatic constă în fenomene