Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

468
Boli virotice şi prionice ale animalelor
20.13. INFECłII CU VIRUSURILE HENDRA ŞI NIPAH
Gh. Răpuntean
20.13.1. INFECłII CU VIRUSUL HENDRA
Virusul Hendra determină la cabaline şi om
îmbolnăviri sporadico-endemice, cu evoluŃie
gravă, manifestate clinic prin tulburări respiratorii
şi nervoase de tip encefalitic.
Istoric şi răspândire geografică
În anul 1994 se descrie în Hendra, o suburbie în Brisbane
(Australia), o boală severă şi fatală, manifestată prin tulburări
respiratorii şi nervoase, care a provocat moartea a 13 din 20 de
cai de rasă şi a unui cal de antrenament (19). Virusul izolat de la
cabalinele bolnave, ca şi de la oamenii ce au venit în contact cu
caii bolnavi, prezenta caracterele generale ale
paramixovirusurilor şi a fost denumit iniŃial Equine
morbillivirus sau Bat paramyxovirus (12, 24). Ulterior a
primit denumirea de Hendra virus, după localitatea unde boala
a fost diagnosticată pentru prima dată.
Studiile epidemiologice au arătat că virusul Hendra este
larg răspândit în Australia, ca şi în Papua-Noua Guinee, la
lilieci fructivori din genul Megachiroptera, sugerând că aceşti
lilieici pot fi gazda naturală a virusului (24). Unele date
menŃionează depistarea de anticorpi faŃă de virusul Hendra, la
25% din populaŃia de lilieci cercetată.
Deşi incidenŃa bolii este redusă, infecŃia virală prezintă
importanŃă prin potenŃialul zoonotic pe care îl prezintă.
Etiologie
Particula virală matură este pleomorfică, fiind
identificate forme sferice sau filamentoase, cu
dimensiuni de 150-200 nm diametru şi respectiv
10.000 nm lungime. Prezintă anvelopă, la
suprafaŃa căreia s-au identificat proeminenŃe
distincte de hemaglutinină şi neuraminidază. S-au
mai evidenŃiat glicoproteine de fuziune (F) de 8-
20 nm lungime, spaŃiate la distanŃe de 6-10 nm.
Capsida este filamentoasă, nucleocapsida având
un diametru de 13-18 nm. Simetria este helicală,
înălŃimea helixului fiind de 5,5-7 nm. Genomul
viral este constituit din ARN (21).
Comitetul executiv internaŃional de
taxonomie virală a stabilit că Equine
morbillivirus este un nou membru al familiei
Paramyxoviridae şi au agreat propunerea ca
virusurile Hendra şi Nipah, să fie incluse într-un
gen aparte, sub denumirea de Henipavirus (16,
17). Propunerea de încadrare în familia
Pramyxoviridae s-a făcut în baza asemănărilor
genice, morfologice şi antigenice. Virusul
Hendra prezintă unele însuşiri antigenice comune
cu virusul Nipah.
Virusul se cultivă pe culturi celulare de
rinichi, pe linia celulară VERO, fără să fie nevoie
de pasaje oarbe. Din probele prelevate de la
oameni cultivarea a reuşit pe liniile LLC-MK 2 şi
MRC 2 .
Caractere epidemiologice
Receptivitate. Virusul Hendra infectează
oamenii, caii şi pisicile. În mod experimental
infecŃia a fost transmisă la pisică şi cobai. Liliecii
fructivori numiŃi şi „vulpi zburătoare” (flying foxes)
sunt consideraŃi gazde naturale ale virusului.
Surse de infecŃie. Sunt reprezentate de animalele
bolnave, care elimină virusul prin urină,
contaminând mediul ambiant. Un rol deosebit este
atribuit pisicilor, a căror urină are o
încărcătură/densitate mare de virusuri. Se consideră
că virusul infectează în mod natural
megachiropterele, transmiŃându-se uşor între
speciile acestui grup (care sunt gazde naturale), fără
a determina o boală cu semne clinice aparente. Nu
este cunoscut modul de transmitere între lilieci şi cai
(13).
Virusul a fost izolat din organe prelevate de la
animale bolnave, de la femele de liliac inoculate
experimental (care au avortat), dar şi de la fetuşi. Nu
se cunosc până acum aspectele referitoare la
biologia virusului, relaŃia cu gazda naturală, şi nici
căile de transmitere de la liliac la liliac şi de la liliac
la alte specii receptive. Se consideră că virusul se
transmite uşor între diferite specii de megachiroptere
şi cu oarecare dificultate între cai, atât în condiŃii
naturale cât şi experimentale (16, 23).
Căi de transmitere
Deşi în Ńările menŃionate există contacte
frecvente între liliecii fructivori (fruit bats) şi
oameni, cercetările serologice nu au evidenŃiat
infecŃii umane la persoanele ce au avut un contract
strâns cu liliecii, inclusiv cu liliecii îngrijiŃi. Nu s-a
putut demonstra nici transmiterea interumană (24).
În Australia îmbolnăvirile la oameni au apărut
numai după ce aceştia au venit în contact cu
secreŃiile sau excreŃiile cailor bolnavi.
Caii se contaminează consumând furaje
contaminate cu virus. Se menŃionează că virusul nu