Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

32
Boli virotice şi prionice ale animalelor
Caractere epidemiologice
Sunt receptivi fazanii de crescătorie,
receptivitatea cea mai mare având-o fazanii cu
vârsta cuprinsă între 3-8 luni. Boala a putut să fie
reprodusă experimental şi la fazanii adulŃi.
Sursele de infecŃie sunt reprezentate de
păsările bolnave, care elimină virusul prin jetaj şi
fecale. Păsările trecute prin boală elimină virusul
prin ouă. Boala se transmite vertical prin ouă şi
orizontal, pe cale digestivă şi respiratorie.
Boala evoluează endemic cu o morbiditate ce
poate ajunge la 100%, incidenŃa maximă fiind în
lunile august-septembrie. În timp, boala dispare
de la sine, având tendinŃa să reapară în anul
următor, în aceeaşi perioadă.
Studiind cauzele morŃii la fazanii adulŃi în
intervalul 1995-1997, Pennycott, constată că
boala splinei marmorate a fost diagnosticată în
puŃine situaŃii, mai mult de jumătate din
pierderile de la fazani datorându-se traumelor
aparatului reproducător sau problemelor asociate
cu reproducŃia (53).
Tabloul clinic
După o perioada de incubaŃie de 2-3 luni,
uneori mai lungă, boala poate să evolueze
supraacut, fără simptome clinice, păsările fiind
găsite moarte în voliere. În evoluŃia clinică se
constată că fazanii sunt abătuŃi, somnolenŃi,
prezintă dispnee şi mor prin asfixie. Procentul de
mortalitatea este maxim în a patra şi a cincia zi de
boală, iar după 14-15 zile de evoluŃie, boala
încetează. În final pierderile se situează între 3-
15%, uneori chiar mai mult, dacă intervin factorii
de stres.
Aproximativ 50% din fazanii din efectivul
infectat fac forme asimptomatice, care duc însă la
tarare, scăderea în greutate, urmată de instalarea
unei imunităŃi solide.
Tabloul morfopatologic
Leziunea patognomonică este situată în
splină, aceasta este mărită în volum de 2-4 ori,
are aspect marmorat, prezentând zone de necroză
albicioase, alternând cu zone de Ńesut normal
Bibliografie
1. Adair, B.M., McKillop, E.R., Smyth, J.A., Curran,
W.L., McNulty, M.S. (1996), Vet Rec., 138(11), 250
2. Afzal, M., Muneer, R., Stein, G. (1991), Vet Rec.,
128(25), 591
(75). Leziunea splenică este marcantă în
intervalul 6-10 zile din momentul infecŃiei (26).
Pulmonii sunt congestionaŃi şi edemaŃiaŃi.
Ficatul şi rinichii sunt distrofici (75). Cordul
poate să prezinte pe suprafaŃă peteşii.
Histopatologic, în splină se constată focare de
necroză şi incluzii intranucleare în celulele
reticulare splenice. Celuele reticuloendoteliale
sunt hiperplaziate.
Diagnostic
Boala se suspicionează în baza datelor
epidemiologice (sezon, vârstă), a semnelor
clinice şi mai ales a leziunilor.
Pentru confirmare se recurge la examenul
histopatologic. Virusul poate fi identificat prin
tehnica de imunodifuzie în gel de agar, cu ser
specific antiadenovirus. Ca antigen se foloseşte
extractul salin din splină.
Profilaxie
Profilaxia generală se bazează pe respectarea
tehnologiilor de creştere la fazani, evitarea
factorilor de stres etc.
Imunoprofilaxia constă în utilizarea de
vaccinuri care conŃin tulpini total avirulente de
virus, sau tulpini atenuate (72). Vaccinul se
recomandă a fi administrat la tot efectivul, în apa
de băut, la vârsta de 5-6 săptămâni, pentru ca
fazanii să poată beneficia de anticorpi pe
perioada de maximă receptivitate. Se consideră
că fazanii astfel imunizaŃi sunt protejaŃi pentru
toată viaŃa.
Combatere
Teoretic, la fazanii clinic sănătoşi din
efectivele îmbolnăvite s-ar putea administra cu
rezultate bune ser de convalescent, dar măsura
este greu de pus în practică.
În focar se recomandă un tratament colectiv
cu antibiotice sau chimioterapice, în apă sau în
furaje pentru prevenirea complicaŃiilor bacteriene
secundare, dată fiind acŃiunea imunosupresoare a
virusului.
3. Balamurugan, V., Kataria, J.M., Kataria, R.S.,
Verma, K.C., Nanthakumar, T. (2002), Comp
Immunol Microbiol Infect Dis., 25(3):139