Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

Boli produse de virusuri din fam. Retroviridae 565
datorită destinderii exagerate a pereŃilor
vasculari. La găini cu hemangioame se produc
adesea rupturi vasculare, ceea ce conduce la
hemoragii şi diverse grade de anemie.
Hemangioamele capilare apar ca mase
compacte de culoare roz-cenuşie până la roşie.
Uneori hemangioamele evoluează sub forma unor
reŃele de capilare şi cordoane de colagen de
suport care adăpostesc largi spaŃii cu sânge.
Tumorile localizate la nivelul pielii pot
apărea încapsulate şi să manifeste un aspect
trabecular mai pronunŃat decât cele din viscere.
Examenul microscopic relevă proliferări
masive ale endoteliilor capilare, care iau aspectul
unor reŃele dense, ce se dezvoltă în spaŃii de
colagen.
Nefroblastomul produce leziuni de aspect
variabil, de la noduli mici, de consistenŃă fermă,
alb-cenuşii, dispersaŃi în parenchimul renal, la
mase voluminoase, de culoare galbenă-cenuşie,
lobulate, care înlocuiesc aproape în totalitate
Ńesutul renal original. Uneori acestea apar
pedunculate, fiind legate de rinichiul propriu-zis
numai printr-un cordon fibro-vascular. Alteori,
tumorile apar cu aspect chistic.
Histologic se observă o proliferare atât a
elementelor epiteliale cât şi a celor
mezenchimale. Se pot observa, ca urmare, tubii
renali dilataŃi, cu epiteliul invaginat, glomeruli
renali deformaŃi datorită compresiunii exercitate
de proliferările anarhice de celule nediferenŃiate.
Alteori, toate aceste alteraŃii se constată pe un
fond sarcomatos, cu insule de cheratinizare, de
structură epitelială sau cu proliferări ale celulelor
stromei, care iau aspect cartilaginos.
Osteopetroza. În afară de modificările
decelabile clinic, se mai poate constata: atrofia
splenică, a gonadelor şi modificări osoase
(îngroşarea periostului, osteoscleroza pereŃilor
osoşi, obliterarea mai mult sau mai puŃin avansată
a cavităŃii medulare).
Leziunile sunt de obicei simetrice; periostul
apare subŃiat. În circa 20% din cazuri pot fi
observate şi tumori mezenchimale.
Histologic sunt vizibile hipertrofia
osteoblastelor din periost şi din canalele Havers,
precum şi producerea unui Ńesut spongios.
SpaŃiile lacunare apar mai largi decât la oasele
normale, iar matricea este mai fibroasă. Canalele
Havers sunt dilatate. Se observă, de asemenea,
fenomene degenerative ale ficatului şi splinei,
datorate depunerilor de hemosiderină.
În splină se constată fenomene atrofice, cu
dispariŃia centrilor germinativi. În ficat şi rinichi
pot fi observate aspecte caracteristice
mielopoiezei.
Diagnostic
ExistenŃa leucozei în efectivele aviare, mai
ales cele crescute în sisteme industriale, în care
posibilităŃile de răspândire a infecŃiei sunt mult
sporite, ridică cel puŃin trei categorii de
probleme: epidemiologice, zooeconomice şi
profilactice.
Aspectele epidemiologice au o semnificaŃie
particulară, deoarece neaplicarea unor programe
judicioase de eradicare conduce la creşterea
progresivă a numărului de păsări îmbolnăvite şi,
în final, la compromiterea întregului efectiv.
Posibilitatea de transmitere a infecŃiei atât pe cale
verticală cât şi pe cale orizontală sporeşte
considerabil şansele de difuzare a infecŃiei în
populaŃiile afectate, mai ales în marile
aglomerări, caracteristice creşterii intensive şi
semiintensive.
Aspectele zooeconomice includ repercusiuni
asupra productivităŃii păsărilor, randamentului la
tăiere, producŃiei de ouă, rezistenŃei generale,
capacităŃii de imunizare, asupra cheltuielilor de
combatere şi profilaxie etc.
Aspectele profilactice privesc, în principal,
procesul de selecŃie a grupurilor de părinŃi,
destinate să furnizeze materialul de reproducŃie
pentru popularea unităŃilor avicole şi urmăreşte
crearea de nuclee indemne de leucoză.
Cele mai importante caracteristici ce se
impun în diagnosticul diferitelor tipuri de leucoze
aviare sunt: precocitatea, specificitatea şi
accesibilitatea.
Precocitatea este necesară în primul rând
datorită caracterului insidios al majorităŃii
formelor de leucoză. Debutul, condiŃionat de cele
mai multe ori de intervenŃia unor factori endo- şi
exogeni, este practic imposibil de determinat. Dar
aceasta nu înseamnă că nu există elementesemnal
care pot fi decelate printr-o examinare
atentă. Ele permit identificarea păsărilor suspecte
de îmbolnăvire, ceea ce le rezervă un statut
aparte, cel puŃin în ce priveşte reproducŃia.
Cunoscând că exemplarele infectate conŃin în