Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

152
Boli virotice şi prionice ale animalelor
sindromul caracteristic numit SMEDI, la
scroafele gestante.
Numeroşi porci, indiferent de vârstă, pot
manifesta un fenomen pasager de leucopenie,
exprimat de obicei în primele 10 zile după
realizarea infecŃiei (113).
Au fost raportate cazuri în care PVP sau alte
virusuri cu o structură similară au fost identificate
şi izolate de la porci care manifestau un sindrom
diareic. Cu toate acestea, nu există dovezi
concludente conform cărora PVP s-ar putea
replica eficient în epiteliul criptelor intestinale
pentru a genera o formă enterică de parvoviroză,
cum este cazul altor parvovirusuri cu tropism
pentru epiteliul intestinal, care afectează alte
specii de animale (CPV, FPV, MEV etc.). PVP a
fost, de asemenea, izolat de la porci care
prezentau leziuni de tip veziculos, însă rolul
acestuia în dezvoltarea acestui tip de leziuni este
incert (105, 113).
Bolt şi col. (12) utilizând tehnica PCR, au
demonstrat implicarea PVP în etiologia unor
episoade de miocardită la purceii sugari.
Choi şi col. (28) detectează ADN-ul PVP în
probe de Ńesuturi şi organe provenite de la purcei
înŃărcaŃi, infectaŃi cu circovirusul porcin tipul 2
(PCV 2), care prezentau sindromul PMWS
(Postweaning Multisystemic Wasting Syndrome)
– „Sindromul multisistemic de slăbire al purceilor
înŃărcaŃi”.
Detectarea ADN-ului aparŃinând
parvovirusului porcin la purceii care prezentau
sindromul PMWS sugerează potenŃialul rol al
PVP în etiologia acestui sindrom, posibil ca agent
asociat (28).
Nu au putut fi aduse dovezi conform cărora
fertilitatea sau libidoul vierilor ar putea fi afectate
în urma infecŃiei cu PVP (113).
Tabloul morfopatologic
Atât leziunile macroscopice, cât şi cele
microscopice sunt absente la scroafele negestante
şi la vieri.
Leziunile cele mai evidente sunt prezente la
embrioni şi la fetuşi infectaŃi intrauterin şi care nu
au atins pragul minim al imunocompetenŃei
fetale. Se constată: fenomenul de “piticire” a
fetuşilor, accentuarea desenului vascular pe
suprafaŃa fetuşilor ca urmare a congestiei şi a
fenomenului de extravazare sanguină, congestii,
edeme şi hemoragii cu acumulare de lichide serosangvinolente
în cavităŃi, colorarea în brun a
fetuşilor ca urmare a resorbŃiei lichidelor fetale şi
a deshidratării care vor conduce în final la
fenomenul de mumifiere fetală. Placenta poate
suferi modificări vizibile de tip vascular
(congestii, hemoragii) sau leziuni de tip necrotic.
Leziunile microscopice constau în fenomene
de necroză celulară prezente în numeroase
Ńesuturi şi organe ale fetuşilor.
La fetuşii infectaŃi in utero au mai fost
descrise leziuni de meningoencefalită,
caracterizate prin infiltraŃii celulare perivasculare
cu celule plasmatice şi histiocite observate în
cerebel şi leptomeninge. Unii autori consideră
acest tip de leziuni ca fiind patognomonice pentru
infecŃia cu PVP (113).
Diagnostic
PrezenŃa parvovirozei porcine într-un efectiv
trebuie suspicionată ori de câte ori apare o
scădere pregnantă a natalităŃii sau o creştere a
procentului de infecunditate la scroafe (revenirea
la estru a scroafelor montate după 3-8 săptămâni
fiind un criteriu extrem de important).
Avorturile sau chiar fătările la termen cu
prezenŃa de fetuşi mumifiaŃi, precum şi fătarea de
purcei neviabili, constituie elemente importante
de suspicionare a infecŃiei cu PVP.
Confirmarea diagnosticului se face doar prin
examen de laborator. Cele mai utilizate metode
de identificare a PVP sunt: reacŃia de
imunofluorescenŃă directă pe probe de Ńesuturi
fetale (criosecŃiuni) utilizând reagenŃi
standardizaŃi, reacŃia de hemaglutinare cu
eritrocite de cobai, reacŃia în lanŃ a polimerazei
(PCR) etc. (105, 113).
Examenul virusologic constă în izolarea
virusului pe culturi celulare şi identificarea
acestuia prin reacŃia de seroneutralizare (105,
113).
Examenele serologice au o valoare relativ
limitată de diagnostic, însă pot fi utile în
stabilirea unui diagnostic retrospectiv prin faptul
că precizează prezenŃa sau absenŃa infecŃiei în
populaŃia supusă investigării. În acest sens poate
fi utilizată reacŃia de inhibare a hemaglutinării,
efectuată pe probe de seruri perechi, pentru a
stabili dinamica anticorpilor inhibohemaglutinanŃi.
PrezenŃa unui titru semnificativ