Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

Boli produse de virusuri din fam. Flaviviridae 347
organele interne: splină, ficat şi ovare. Serul
sanguin integral sau suspensiile preparate din
organe sunt inoculate în sacul vitelin al ouălor de
găină embrionate, în zilele a 6-a - a 8-a de
incubaŃie, sau la şoarecele sugar, pe cale ic. sau
im. Mai pot fi folosite culturi în monostrat de
fibroblaste embrionare de pui de găină.
Identificarea virusului este realizată prin teste de
virusneutralizare (VN). Pentru diagnosticul
serologic este folosit frecvent testul de inhibare a
hemaglutinării, cu un antigen preparat din creier
de la şoareci sugari infectaŃi.
Prognostic
În meningoencefalita curcilor prognosticul
este grav.
Profilaxie şi combatere
Meningoencefalita curcilor poate fi prevenită
prin imunoprofilaxie specifică. Au fost preparate
vaccinuri din tulpini de virus viu, atenuat,
obŃinute prin pasaje seriate pe ouă embrionate de
găină, pe culturi celulare renale de prepeliŃă
japoneză şi pe culturi celulare BHK-21 (26).
Vaccinul comercial preparat din virus viu
atenuat, preparat pe culturi de celule renale de
prepepeliŃă japoneză, administrat curcilor la
vârsta de 8 săptămâni, este apreciat ca fiind cel
mai eficace. Conferă păsărilor vaccinate protecŃie
imunologică pentru toată viaŃa. Reducerea
numărului insectelor vectori în vecinătatea
fermelor de curci constituie, de asemenea, o
măsură utilă pentru prevenirea bolii.
18.1.5. ENCEFALITA DE SAINT LOUIS
(Saint Louis Encephalitis – engl.)
Encefalita de Saint Louis (ESL) este o
boală infecŃioasă care face parte din complexul
encefalitelor produse de flavivirusuri şi transmise
prin ŃânŃari. A fost semnalată frecvent la oameni
şi sporadic la ecvine, pe teritoriul continentului
american.
Istoric, răspândire geografică şi
importanŃă
ESL a fost semnalată pentru prima dată la oameni, în anul
1933, în oraşul Saint Louis din statul Missouri, SUA. În
prezent, este răspândită în anumite zone endemice din SUA,
Mexic, America Centrală şi de Sud. Virusul este patogen pentru
oameni, producând epidemii de meningită sau encefalită, cu o
rată a mortalităŃii care poate ajunge la 30% la persoanele cu
vârstă înaintată (15). La cai, infecŃia evoluează sub o formă
uşoară, de cele mai multe ori chiar subclinică.
Etiologie
Virusul encefalitei de St. Louis a fost izolat în
anul 1938 de Meckenfuss şi col.şi de Webster şi
Fite, de la bolnavi febrili cu simptome de
encefalită. Este un virus ARN încadrat în fam.
Flaviviridae, genul Flavivirus, care face parte din
complexul antigenic al virusurilor care produc
encefalitele Văii Murray, West Nile şi encefalita
japoneză, având caracteristici morfologice
comune cu acestea: aspect sferoidal, diametrul de
40-60 nm, membrană. Nucleocapsida este
icosaedrică, iar genomul viral conŃine ARN
monocatenar cu polaritate pozitivă. Între tulpinile
de virus izolate în diverse zone geografice, a fost
constatată o diversitate genetică, probată prin
viremia de intensitate diferită, obŃinută prin
inoculări experimentale la păsări, şoricei şi
maimuŃe Rhesus (39).
Caractere epidemiologice şi patogenză
Rezervorul natural de virus este reprezentat
de păsări sălbatice din fam. Passeres (de ex.
vrăbiile), ciclul viral fiind întreŃinut de ŃânŃarii
hematofagi Culex tarsalis, în regiunile vestice,
Culex pipiens şi Culex quinquefasciatus, în estul
şi sudul SUA. În unele regiuni virusul este
endemic, producând epidemii în verile umede,
când înmulŃirea şi activitatea ŃânŃarilor vectori
sunt mai intense. În afara oamenilor, virusul este
patogen pentru cabaline, la care, după inocularea
sa prin înŃepătura ŃânŃarilor, produce o viremie
moderată, ca şi la porci şi păsări, care pot
constitui rezervorul de virus pentru oameni (20).
În focarele epidemice, virusul este multiplicat în
special prin infecŃia care evoluează la păsările
domestice (41).