Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

InfecŃii produse de virusuri din fam. Reoviridae 511
incluzii intracitoplasmatice şi sinciŃii. Efectul
citopatic nu se manifestă de obicei în culturile
celulare decât după 3-5 pasaje oarbe. Când se
urmăreşte replicarea în oul embrionat de găină,
inocularea virusului se poate face în sacul vitelin
sau pe membrana corioalantoidiană. În cazul
izolării primare este recomandată inocularea
intravitelină. În acest caz, moartea embrionilor se
produce după 3-4 zile, iar când virusul se depune
pe membrana corioalantoidiană, embrionii
inoculaŃi mor după 7-8 zile.
Orthoreovirusurile aviare, spre deosebire de
cele izolate de la mamifere, nu produc efect
hemaglutinant, dar sunt foarte rezistente la
acŃiunea factorilor de mediu. Rezistă la acŃiunea
eterului şi cloroformului, dar sunt inactivate de
acŃiunea alcoolului etilic 70% şi de soluŃiile de
iod organic (26).
Caractere epidemiologice
Artrita virală afectează puii de găină după
vârsta de 4 săptămâni, până la 14-16 săptămâni.
Morbiditatea este foarte ridicată (aproape 100%),
în schimb mortalitatea se situează sub 2%. Cel
mai probabil, calea de transmitere este cea orală,
dar nu este exclusă nici transmiterea prin
aerosoli.
Sursele de infecŃie sunt reprezentate de puii
bolnavi, care elimină cantităŃi mari de virus prin
fecale şi prin alte secreŃii. Aceştia rămân purtători
şi eliminatori de virus peste 280 de zile de la
remiterea semnelor clinice. S-a demonstrat că
ouăle provenite de la păsările bolnave sau de la
cele purtătoare de virus joacă un rol important în
transmiterea infecŃiei pe cale verticală, mai ales
când acestea sunt utilizate pentru prepararea
vaccinurilor cu virusuri vii atenuate.
Tabloul clinic
Perioada de incubaŃie este de câteva zile şi
depinde de calea de contaminare, de vârsta
păsărilor, de presiunea infecŃioasă şi de patotipul
virusului. În cazul infecŃiei experimentale,
perioada de evoluŃie clinică poate fi cuprinsă
între 1-11 zile. Au fost descrise 3 forme clinice
de evoluŃie a bolii: acută, cronică şi inaparentă.
În mod obişnuit boala se manifestă prin jenă
în mers, limitarea sau evitarea deplasării, datorită
inflamaŃiei bilaterale a flexorului digital şi a
extensorului metatarsului, urmate de tumefacŃia
articulaŃiilor membrelor, mai ales a celor de
deasupra metatarsului, cu ruperea frecventă a
tendonului gastrocnemian. În cazul efectivelor
întreŃinute la sol, păsările bolnave se aglomerează
în jurul hrănitorilor şi adăpătorilor. După o
evoluŃie de 2-3 săptămâni, majoritatea păsărilor
afectate se vindecă.
Tabloul morfopatologic
În infecŃia naturală leziunile principale se
întâlnesc la nivelul membrelor şi se manifestă
prin apariŃia unui edem inflamator, cu exsudat
purulent în jurul tendoanelor. Din cauza
osteoperiartritei, diafizele metatarselor sunt
îngroşate, iar articulaŃiile tarsiene şi femurotibiale
sunt deformate şi conŃin un lichid galbenbrun
sanguinolent sau purulent, în exces.
La nivelul membranelor sinoviale se constată
peteşii, iar la extremitatea distală a tibiei se
observă eroziuni ale cartilajului articular ce se
extind până la Ńesutul osos. Tecile tendinoase sunt
tumefiate, iar uneori se constată ruperea
tendonului gastrocnemian.
Microscopic, leziunile principale sunt
evidenŃiabile la nivelul tendoanelor, articulaŃiilor,
membranei sinoviale şi a cordului, tipul acestora
variind în funcŃie de forma clinică de evoluŃie a
bolii.
În cazul formei acute se constată edeme ale
tecilor tendinoase, hipertofia membranei
sinoviale, datorată infiltrării ei cu leucocite şi
datorită hiperplaziei celulelor sinoviale. În forma
cronică, membranele tendinoase sunt fibrozate,
iar procesele inflamatorii sunt de tip
granulomatos. Indiferent de forma de evoluŃie a
bolii, în miocard se evidenŃiază infiltraŃii
celulare, între care predomină heterofilele.
Diagnostic
Diagnosticul prezumtiv se pune pe baza
datelor epidemiologice, şi a examenului anatomoclinic
şi se confirmă prin examen de laborator.
Se impune diagnosticul diferenŃial faŃă de
artritele bacteriene produse de Mycoplasma
synoviae, Staphylococcus spp., Streptococcus
spp. etc., care de obicei nu se manifestă prin
îngroşarea tecilor tendinoase ale flexorului digital
şi extensorului metatarsic. Examenul
bacteriologic (în cadrul căruia se folosesc tehnici
adecvate, în funcŃie de specia bacteriană