Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

288
Boli virotice şi prionice ale animalelor
endemice de şoarecii de apă Clethrionomys
glareolus din zonele umede din Finlanda,
Scandinavia şi łările Baltice. Virusul Seoul este
răspândit pretutindeni, printre şobolanii Rattus
rattus şi Rattus norvegicus, reprezentând un
pericol pentru lucrătorii din porturi, de la
salubritate şi pentru personalul din laboratoare.
La rozătoare, după pătrunderea virusului în
organism, are loc replicarea în endoteliul vascular
din organele interne: glandele salivare,
limfonoduri, pulmoni, rinichi, ficat, splină,
intestin. Virusul este eliminat prin salivă, urină,
materiile fecale, contaminând mediul
înconjurător şi gazda receptivă - oamenii.
Contaminarea rozătoarelor se realizează pe cale
orizontală. După perioada de viremie, apar
anticorpi neutralizanŃi, imunitatea persistând tot
restul vieŃii animalului. Anticorpii maternali
protejează noii născuŃi pentru o scurtă perioadă
de timp.
Tabloul clinic
Boala clinică nu a fost semnalată la nici un
animal şi, totuşi, infecŃia omului are origine
animală, FHSR fiind considerată zoonoză.
După o perioadă de incubaŃie de 2-3
săptămâni (4, 21), la om boala evoluează în cinci
faze: febrilă, hipotensivă, oligurică, diuretică şi
de convalescenŃă. Faza febrilă este caracterizată
prin hipertermie, cefalee, mialgie, dureri lombare
şi abdominale, vomă. Au mai fost descrise
hemoragii sub formă de purpură pe faŃă, gât şi
piept şi injectarea conjunctivei. Examenul
hematologic a evidenŃiat, în această fază,
trombocitopenie, leucocitoză şi
hemoconcentraŃie. După 4-7 zile, se instalează
faza hipotensivă, când apar semnele clasice de
şoc hemoragic (24). În această fază, oliguria, care
se instalează odată cu evoluŃia bolii este
persistentă, asociindu-se cu epistaxis şi hemoragii
importante ale aparatelor: gastrointestinal,
genitourinar şi al SNC. În cazurile grave, în
această fază intervine sfârşitul letal prin şoc
hemoragic sau edem pulmonar acut. În forma
oligurică, analizele de laborator au stabilit
prezenŃa în sânge a unor niveluri crescute ale
ureei şi creatininei şi acidozei, cu tulburări
metabolice ce conduc la compromiterea funcŃiei
renale. Faza diuretică indică începutul
recuperării clinice a supravieŃuitorilor, fiind
caracterizată prin poliurie şi, în consecinŃă, un
dezechilibru electrolitic. Este urmată de faza de
convalescenŃă care durează 2-3 luni, recuperarea
fiind completă la unii pacienŃi, dar la alŃii pot fi
păstrate simptomele unei boli renale cronice.
Tabloul morfopatologic
La cazurile fatale de FHSR, necropsia a
evidenŃiat hemoragii focale în rinichi, pancreas,
intestin şi meninge, edem retroperitoneal şi
uneori edem pulmonar. łesutul renal prezintă
grade diferite de degenerescenŃă. În cazurile de
nefropatie epidemică produse de virusul
Puumala, sunt descrise: degenerescenŃă renală şi
edem pulmonar. Histopatologic, Ńesutul renal
prezintă leziuni de nefrită interstiŃială la toŃi
pacienŃii, iar la unii şi edem pulmonar, hemoragii
şi sindrom Guillain-Barre (6).
Diagnostic
Diagnosticul FHSR este bazat pe informaŃiile
epidemiologice şi clinice şi confirmat prin
examene de laborator. Izolarea virusului este
dificilă, dar este posibilă în culturi celulare, mai
ales VERO-E6 şi prin inoculare intracerebrală la
şoareci şi şobolani sugari. Identificarea virusului
a fost realizată prin teste serologice şi moleculare.
Anticorpii hantavirus specifici au fost evidenŃiaŃi
prin teste de IHA, IF, RFC şi teste
imunoenzimatice (ELISA). Pentru serotipizarea
tulpinilor de virus a fost folosit testul de
seroneutralizare. De la pacienŃii cu forme grave
ale FHSR, antigenul viral a fost decelat în
Ńesuturile prelevate biopsic sau post-mortem, prin
metode imunohistochimice. Recent, pentru
decelarea ARN viral în lichidele biologice şi în
Ńesuturi, în laboratoarele specializate a fost
introdusă reacŃia polimerazică în lanŃ-reverstranscriptază
(RT-PCR) (24).
Prognostic
FHSR are un prognostic grav, pentru oameni.
Profilaxie şi combatere
Măsurile de profilaxie pentru toate
hantavirusurile includ controlul rozătoarelor prin
eliminarea surselor de hrană şi a posibilelor
cuiburi şi acŃiuni organizate de deratizare. Pentru
medicii veterinari, implicarea şobolanilor şi a
altor rozătoare în transmiterea FHSR are o