Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

Boli produse de virusuri din fam. Flaviviridae 381
clinic, pentru ca ulterior să producă adevărate
focare, cu evoluŃie clasică. Acest raŃionament este
susŃinut şi de faptul că, deseori sursa de infecŃie
nu a putut fi identificată. În acelaşi timp, CE
atenŃionează asupra rolului mistreŃilor în
menŃinerea şi difuzarea virusului pestos la
porcinele domestice. Este interesant de reamintit
că, încă în anul 1968, Popovici şi Stamatin (56),
aratau că imunoprofilaxia specifică, care este
costisitoare, nu va putea eradica singură pesta
porcină şi că, în anumite cazuri chiar complică
acŃiunea de lichidare a bolii.
Măsurile de profilaxie generală urmăresc
păstrarea indemnităŃii unei populaŃii de porcine,
prin împiedicarea pătrunderii virusului din afară.
Dintre măsurile generale de prevenire a pestei
porcine clasice, un rol important revine
următoarelor:
a) carantina profilatică pentru toate porcinele
care se introduc într-o populaŃie indemnă;
b) transportul porcilor să se facă numai cu
vehicule sau vagoane dezinfectate;
c) interzicerea administrării în hrana porcilor
a deşeurilor menajere,cu referire deosebită la
deşeurile din mijloacele de transport
internaŃionale,care vor fi distruse sub
supraveghere oficială;
d) sacrificarea de necesitate a porcinelor să se
facă numai în afara adăposturilor de porcine, în
locuri special amenajate, în care să se poată
asigura o dezinfecŃie corespunzătoare;
e) cadavrele porcilor să fie valorificate sau
distruse în aşa fel încât să nu permită difuzarea
agenŃilor infecŃioşi; prelucrarea în vederea
valorificării ca făină de cadavre să se facă în
instalaŃii speciale; pentru a fi distruse, atât
cadavrele cât şi porcinele sacrificate, în cazul că
nu este indicată valorificarea sub formă de făină,
se vor arde;
f) popularea cu porcine să se facă numai cu
animale sănătoase, libere de virus pestos porcin,
provenite din populaŃii sau zone indemne de
pestă porcină clasică;
g) supravegherea permanentă a stării de
sănătate a porcinelor, atât a celor din marile
unităŃi cât şi a celor din gospodăriile populaŃiei.
Se fac examene clinice şi necropsii, iar periodic,
indiferent de starea de sănătate, conform
Programului de supraveghere, profilaxie şi
combatere a bolilor la animale, se vor trimite
probe pentru examen de laborator;
h) se interzice circulaŃia porcinelor dinspre
zonele unde se pratică vaccinarea înspre zone
considerate indemne.
Măsurile de profilaxie specifică. În România,
începând cu anul 2002, imunoprofilaxia în pesta
porcină a suferit o serie de modificări, (82)
comparativ cu perioada anilor 1990-2001. Astfel,
în 12 judeŃe – SM, SJ, BH, AR, TM, CS, CJ,
MM, AB, HD, GJ, şi MH a fost interzisă
vaccinarea porcinelor contra pestei porcine
clasice (Ord MAAP nr. 226/2002). În restul Ńării,
vaccinarea porcinelor se face cu virus-vaccinuri
obŃinute în România şi preparate pe culturi
celulare de porc, de obicei pe linia PK-15.
După apariŃia pestei porcine, atât în Europa
cât şi în SUA, în special începând cu anul 1930,
cea mai utilizată metodă de profilaxie specifică a
fost serovirulizarea (56). Serovirulizarea (sau
seroinfecŃia) consta în inocularea intramusculară
a dozei protectoare de ser antipestos concomitent
cu o doză de virus pestos patogen titrat în
laborator, administrat i.m. dar în alt punct. În
urma folosirii acestei metode de prevenire, se
obŃinea o imunitate solidă, practic pentru toată
viaŃa economică a animalului. Metoda avea însă o
serie de inconveniente foarte importante. Pe
lângă faptul că poate determina reacŃii grave
postinoculare, cu mortalitate de 2-5%, este foarte
costisitoare şi, ceea ce este cel mai grav,
animalele rămân purtătoare şi excretă virusul
patogen pe diverse perioade de timp, constituind
o sursă de infecŃie pentru animalele libere de
virus (37). Aplicarea acestei metode pe scară
largă, atât în Europa cât şi în SUA, în perioada
anilor 1930-1936, nu numai că nu a dus la
lichidarea PPC, dar a contribuit chiar la
extinderea bolii.
O altă metodă de imunoprofilaxie utilizată
după apariŃia bolii în cele mai multe Ńări ale
lumii, a fost serumizarea, dar aceasta a avut o
utilizare limitată datorită perioadei scurte de
protecŃie de 14-21 zile (23) şi a costului ridicat.
În România, serul antipestos porcin a fost utilizat
începând cu anul 1926 (23). Serul antipestos
porcin obŃinut după hiperimunizarea porcilor a
fost folosit iniŃial atât pentru tratamentul
animalelor bolnave cât şi pentru prevenirea bolii
în focar, la animalele clinic sănătoase, iar ulterior