Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

InfecŃii produse de virusuri din fam. Orthomyxoviridae 399
intraalantoidean sau intraamniotic, apoi incubarea
continuă încă 3-4 zile, la 35-37ºC, după care sunt
depuse peste noapte la frigider. Concomitent se
pot face însămânŃări şi pe culturi celulare de
fibroblaste de găină sau pe linii celulare de rinichi
de câine.
PrezenŃa şi replicarea virusului în lichidele
embrionare sau în culturile celulare, pot fi
demonstrate cel mai bine prin evidenŃierea
proprietăŃii de hemaglutinabilitate, dobândită de
acestea, cu ajutorul reacŃiei Hirst.
În cazul culturilor celulare, în locul
hemaglutinării se poate folosi hemadsorbŃia, în
ambele cazuri fiind preferate eritrocitele de pui
sau cobai.
Identitatea agentului viral replicat se
stabileşte prin reacŃia de inhibare a
hemaglutinării, cu seruri de referinŃă (A1 şi A2).
EvidenŃierea virusului IE poate fi făcută şi
direct, în materialul patologic, cu seruri specifice,
prin imunofluorescenŃă şi ELISA sau, mai nou,
prin PCR.
Diagnosticul retrospectiv este posibil dacă se
lucrează pe probe de seruri perechi. Pentru
aceasta se recoltează, de la aceiaşi indivizi, câte
două probe de sânge: una la debutul bolii şi alta
după 2-3 săptămâni. Serurile se inactivează
termic şi chimic pentru distrugerea inhibitorilor
nespecifici, după care sunt examinate fie prin
testul de inhibare a hemaglutinării fie prin testul
de hemoliză radială, tehnicile de executare a
acestora fiind oferite în Manualul de standarde al
OIE (15). Diagnosticul de IE se confirmă dacă în
intervalul de 2-3 săptămâni titrurile IHA au
crescut de 3-4 ori.
În afară de aceste două teste serologice
standardizate au mai fost utilizate, cu mai mult
sau mai puŃin succes: reacŃia de fixare a
complementului, imunodifuzia radială, seroneutralizarea
şi diverse teste imuno-enzimatice.
Prognostic
Prognosticul medical este favorabil în
cazurile necomplicate şi grav în cele complicate.
Prognosticul economic este însă în toate cazurile
grav.
Tratament
Animalele bolnave se lasă în repaus 1-2
săptămâni, în care timp sunt scutite de efort, sunt
Ńinute în adăposturi curate, bine aerisite şi li se
administrează furaje moi, de bună calitate. În
acest interval trebuie supravegheate zilnic, clinic
şi prin termometrare, în vederea instituirii la timp
a tratamentului medicamentos, acolo unde este
cazul.
Nu există un tratament specific în IE.
SeroprotecŃia şi seroterapia sunt posibile, dar sunt
ineficiente economic. Nici unele substanŃe cu
acŃiune antivirală, ca Amantandina şi
Rimantadina, recomandate în gripa umană, nu şiau
dovedit eficienŃa medicală şi economică, în
cazul IE.
În consecinŃă, pentru evitarea unor cheltuieli
nejustificate prin rezultate, cea mai eficientă
atitudine este aceea de supraveghere atentă
zilnică a efectivului şi de instituire a
tratamentului numai la animalele care după 4-5
zile de boală continuă să fie febrile şi prezintă
jetaj mucopurulent şi/sau simptome de
pneumonie, ceea ce indică instalarea
complicaŃiilor. Cum natura florei bacteriene
implicate nu este cunoscută şi previzibilă, de
regulă fiind diferită chiar de la individ la individ,
se vor utiliza antibiotice cu spectru larg,
sulfamide sau alte chimioterapice care sunt
cunoscute că sunt în general active faŃă de
germenii oportunişti care populează în mod
obişnuit căile respiratorii ale calului. Astăzi
există un evantai foarte larg de asemenea
farmaconi, între care mai mult utilizate sau
recunoscute au fost: procainpenicilina,
gentamicina, sulfamidele potenŃate, ceftiofurul şi
altele (respectiv produsele comerciale pe bază de
acestea), în dozele uzuale pentru cal.
În cazurile foarte grave se poate apela şi la
cardiotonice, expectorante, vitamina C sau
substanŃe antiinflamatoare nesteroidale, dar este
recomandabil să se evite corticosteroizii şi
substanŃele antitusive, deoarece primele
facilitează infecŃiile bacteriene iar ultimele
suprimă un foarte util mecanism natural de
protecŃie (11).