Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

484
Boli virotice şi prionice ale animalelor
ErupŃia aftoasă apare la rât, rareori pe limbă
şi bureletul gingival. ErupŃia podală este tipică,
pe burelet, în spaŃiul interdigital şi la călcâi.
ErupŃia mamară este vizibilă la scroafele în
lactaŃie, producând leziuni întinse, cu mortalitate
foarte mare la purceii sugari, care sunt refuzaŃi la
supt, din cauza sensibilităŃii mamare.
Leziunile podale se complică adesea (în
funcŃie de greutatea animalelor, duritatea podelei)
cu dezongulări, decubit permanent sau deplasarea
animalelor în genunchi şi cu zgomote (guiŃături)
datorate durerii.
Febra aftoasă evoluează rapid, în 10-12 zile,
cu vindecare fără complicaŃii sau sechele.
ComplicaŃia majoră poate fi dezongularea, care
compromite viaŃa animalelor şi mai ales a celor
de reproducŃie (42).
La alte animale, febra aftoasă evoluează cu
simptome asemănătoare celor descrise, de
gravitate diferită, în funcŃie de specie (42).
La om
În majoritatea cazurilor la om, febra aftoasă
evoluează fără semne clinice, dar există excepŃii.
Astfel, Armstrong şi col. (5) au descris evoluŃia
febrei aftoase cu semne clinice evidente la om şi
au detectat şi identificat prin metode specifice pe
probe biologice de la om prezenŃa virusului aftos.
Aceşti autori au arătat, de asemenea, că
fermierii, dar mai ales personalul medical
veterinar ce a venit în contact cu animalele
bolnave, în special porcine, chiar dacă nu au
prezentat leziuni specifice de febră aftoasă, au
avut titruri mari de anticorpi postinfecŃioşi,
dovadă indirectă a receptivităŃii omului la virusul
aftos.
Deşi este certă receptivitatea omului faŃă de
virusul aftos şi s-au descris şi semne evidente de
evoluŃie clinică a febrei aftoase la om, trebuie
notat consensul specialiştilor în aprecierea
faptului că, de cele mai multe ori, stomatitele
aftoase de diverse alte origini, sunt diagnosticate
în mod eronat drept febră aftoasă, în special la
copii.
Forme atipice de febră aftoasă
Formele atipice pot fi mult mai grave decât
cele obişnuite, maligne, sau din contră, mult mai
uşoare, oculte sau avortate (42).
Formele maligne – sunt produse de virusuri
cu virulenŃă exaltată, întâlnite la animalele tinere
dar uneori la adulte, la apariŃia primelor focare în
efective indemne de mai mulŃi ani.
Forme digestive – întâlnite la animalele
tinere, în special la sugarii de la diverse specii
care ingeră laptele infectat. Animalele sunt triste,
cu mucoasele congestionate şi cu hipertermie de
peste 41 o C, salivaŃie abundentă, tulburări
digestive, deshidratare accentuată şi cahexie
lentă, fatală (42).
Forme respiratorii - apar la viŃei,
acompaniate de tulburări generale grave, cu febră
41-42 o C, mucoase cianotice, puls rapid şi
neregulat, tuse frecventă, grasă, jetaj mucos,
respiraŃie accelerată şi dispneică, epuizantă (42).
Forme septicemice - se înregistrează în mod
excepŃional, au evoluŃie supraacută apoplectică,
cu moarte rapidă, de la câteva ore, la 2-3 zile.
Localizarea leziunilor este în miocard, sistemul
nervos şi glandele endocrine (42).
Asemenea evoluŃii sunt mai apropiate clinic
de evoluŃia intoxicaŃiilor.
În anul 1975, în România, s-a înregistrat o
asemenea evoluŃie la bovine, care a fost iniŃial
suspectată ca stahibotriotoxicoză. Ulterior,
izolarea virusului din sânge şi apariŃia în finalul
epidemiei de erupŃii aftoase podale au confirmat
diagnosticul de febră aftoasă (observaŃii
personale, 1975).
Forme oculte, avortate - se întâlnesc rar,
mai ales în zonele în care se înregistrează
frecvent focare de febră aftoasă sau efective
vaccinate, unde există animale parŃial imunizate
(prin trecerea prin boală sau vaccinare) (42).
Semnele clinice sunt puŃin evidente şi trec
uneori neobservate.
Este o formă de manifestare a bolii cu risc
major epidemiologic, datorat în primul rând
circulaŃiei necontrolate a virusului, dar şi creării
frecvente de purtători de virus în faringe. O
asemenea evoluŃie este posibilă la toate speciile,
dar este mai importantă este la ovine.
Tabloul morfopatologic
Macroscopic, leziunile pot fi eruptive sau
neeruptive.
Leziunile întâlnite în FA pot fi clasificate în
două categorii: leziuni eruptive şi leziuni
neeruptive. Forma benignă se manifestă constant
prin apariŃia exantemului aftos dar în proporŃie
mai redusă se găseşte în această formă şi enantem