Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

368
Boli virotice şi prionice ale animalelor
sau subclinică. În mod obişnuit pesta porcină
clasică evoluează sub trei forme: acutăsubacută,
infecŃii persistente cronice sau cu
debut întârziat, forma congenitală. Uneori PPC
poate evolua şi sub formă supraacută sau prin
forme atipice, greu de sistematizat (3). La
începutul evoluŃiei bolii apar câteva cazuri cu
evoluŃie rapidă, supraacută, după care numărul
animalelor bolnave creşte, evoluŃia luând un
caracter acut-subacut şi apoi cronic. După
predominanŃa semnelor clinice corelate cu
localizarea leziunilor, se pot întâlni diverse forme
de pestă: septicemică, nervoasă, pulmonară,
intestinală, cutanată sau mixtă. Atât formele de
evoluŃie supraacută şi acută cât şi forma clinică
nervoasă, evoluează rapid şi sunt determinate
doar de virusul pestei porcine clasice fără
contribuŃia altor germeni. Forma subacută cu
manifestări clinice pulmonare, intestinale sau
mixte poate fi rezultatul intervenŃiei secundare a
unor bacterii, ca Pasteurella multocida şi/sau
Salmonella choleraesuis, iar forma cronică se
manifestă mai ales sub formă intestinală,
cahectizantă. În funcŃie de caracterul leziunilor,
în efectivul îmbolnăvit, mai întâi apar cazuri cu
leziuni septicemice, apoi cele cu localizări
pulmonare sau intestinale şi ulterior predomină
manifestările clinice intestinale (75). Semnul
comun tuturor formelor clinice de pestă porcină
clasică, în special la începutul bolii, este febra.
Forma supraacută. Se manifestă prin
tulburări generale grave exprimate prin febră,
inapetenŃă, accelerarea pulsului şi a respiraŃiei. La
unele animale se constată pareza trenului
posterior, congestia pielii, epistaxis. Uneori boala
evoluează cu simptome foarte şterse, care trec
chiar neobservate, dar se termină prin moarte în
24-36 ore, sau chiar mai rapid (56). Febra
precede cu 1-5 zile apariŃia semnelor de boală şi
atinge valori de 41-42°C. La unele animale
bolnave, în special când temperatura se ia numai
o dată pe zi, nu se surprinde hipertermia. La
cazuri izolate, unele simptome pot apărea
înaintea febrei, în special diareea (76).
Forma acută. În mod frecvent, forma acută
se întâlneşte la purceii înŃărcaŃi şi la grăsuni. În
cazul în care boala apare ca focar primar, iniŃial
se îmbolnăveşte un număr mic de animale. În
faza de debut porcii prezintă apatie, somnolenŃă,
cifoză, jetaj, epiforă, conjunctivită hemoragică,
coada desfredelită, apetit scăzut, hipertermie (41-
42°C), constipaŃie şi hiperemia pielii. Pe piele
apar zone congestionate izolate sau confluente cu
hemoragii punctiforme, diseminate pe tot corpul
sau mai numeroase în zonele cu piele fină.
Uneori toată pielea este puternic hiperemiată, de
culoare roşu aprins, cu numeroase hemoragii.
Ulterior porcii devin complet anorexici, preferă
starea de decubit şi prezintă o diaree gravă,
apoasă, galben cenuşie, uneori cu strii
sangvinolente. Conjunctivita progresează până
când pleoapele sunt complet lipite şi se
edemaŃiază. Porcii stau îngrămădiŃi într-o parte a
boxei, slăbesc, se deplasează greu, prezintă tuse,
dispnee, iar pielea de pe abdomen, rât, urechi şi
faŃa internă a membrelor devine cianotică. O
parte din porcii bolnavi vomită un lichid galben
bogat în bilă, prezintă convulsii, ataxie şi pareză.
Moartea survine la 5-15 zile de la debut. Porcii
care manifestă convulsii mor chiar la câteva ore
de la apariŃia acestora. Pe măsură ce boala se
agravează, la porcinele îmbolnăvite iniŃial creşte
numărul animalelor la care se constată semne
clinice. La masculi, ca urmare a paraliziei
penisului şi a urinării în sacul prepuŃial, urina
irită mucoasa şi determină edemul furoului. Urina
este deseori de culoare roşietică sau conŃine mici
cheaguri de sânge. La unele animale se constată
icter, iar la purceii sugari, spre sfârşitul bolii,
temperatura scade şi moartea survine în
hipotermie. În cazuri foarte rare, când boala
evoluează spre vindecare, temperatura scade
treptat şi, după câteva ascensiuni trecătoare,
revine la normal. În forma de evoluŃie acută mor
peste 80-90% din porcii bolnavi de pestă porcină
(3, 56). La o parte din porcinele bolnave, în
special porcii tineri de 4-6 luni, apar tulburări
nervoase foarte grave, exprimate prin stări de
depresie şi somnolenŃă întrerupte de fenomene de
hiperexcitaŃie, convulsii, accese epileptiforme,
mişcări în manej şi chiar accese rabiforme (56).
Acest tip de manifestări encefalitice sunt
determinate de anumite tulpini. Astfel de tulpini,
inoculate subcutanat, determină la 50% din
animale tulburări de tip encefalitic. La unele
cazuri, tulburările nervoase sunt predominante
sau chiar exclusive. La purceii tineri formele
nervoase pot apărea brusc, în timpul hrănirii,
când aceştia rămân pe loc, Ńipă şi prezintă accese
epileptiforme, până la epuizare. În astfel de