Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

654
Boli virotice şi prionice ale animalelor
Istoric şi răspândire geografică
EEV a fost semnalată la cai în decada anilor 1930, în
regiuni din vestul SUA. Virusul EEV este răspândit în zonele
de vest ale Americii de Nord, din Canada până în Mexic, în
America Centrală şi în nord-vestul Americii de Sud. ImportanŃa
EEV este legată de morbiditatea şi mortalitatea pe care le
provoacă la ecvine şi la oameni, mai ales la copii.
Etiologie
Virusul EEV a fost clasificat în genul
Alphavirus al fam. Togaviridae, după însuşirile
asemănătoare celorlalŃi membri ai acestui gen
(20): aspect sferoid, diametrul de 60-70 nm.,
membrană, nucleocapsidă icosaedrică, genom
ARN monocatenar cu polaritate pozitivă,
infecŃios. Virusul are proprietăŃi hemaglutinante
faŃă de eritrocitele de pasăre, mai pronunŃat în
mediul acid (5, 13). Izolarea virusului a fost
realizată din Ńesuturile ŃânŃarilor şi mai rar din
materialul patologic prelevat de la mamifere,
inoculat la şoareci nou-născuŃi, în ouă embrionate
de găină, pui de găină imediat după eclozionare şi
culturi celulare. În izolate, virusul este identificat
prin RFC, IF şi NRP (30, 34). Virusul EEV este
sensibil la acŃiunea factorilor naturali de mediu şi
este inactivat de substanŃele dezinfectante
comune, în câteva minute.
Caractere epidemiologice şi
patogeneză
Rezervorul natural al virusului este
reprezentat de păsările sălbatice, iar vectorii sunt
ŃânŃarii hematofagi Culex spp. şi Aedes spp.
Murphy şi col. (21) citează ca vector principal al
ciclului natural, ŃânŃarul Culex tarsalis, adaptat la
zonele agricole irigate din vestul continentului
american. Ciclul viral este amplificat prin
transmitere la păsări şi mamifere, interesând în
special ecvinele şi oamenii. Din punct de vedere
patogenetic, virusul EEV are acŃiune
asemănătoare virusului EEE, cu deosebirea că
viremia este moderată şi leziunile produse în
SNC sunt de mai mică intensitate. La ecvine,
boala evoluează inaparent sau cu
simptomatologie neurologică, epidemiile având o
extensivitate geografică mai mare decât în cazul
EEE.
Tabloul clinic
Manifestările clinice produse de virusul EEV
sunt în mare parte asemănătoare cu cele din EEE,
dar mai moderate. La ecvinele la care boala
evoluează clinic, după perioada de incubaŃie, care
durează de la câteva zile la trei săptămâni, febra
este uneori singurul simptom. În alte cazuri, febra
este urmată de simptomatologie neurologică
exprimată prin hiperexcitabilitate, agresivitate,
agitaŃie, dromomanie, incoordonare în mers,
urmate de apatie şi somnolenŃă. Cazurile cu
evoluŃie gravă sfârşesc prin paralizie, accese
convulsive, stare precomatoasă şi moarte.
Mortalitatea în EEV este mai redusă decât în EEE
şi de Venezuela, fiind cuprinsă între 20 şi 40%
(21, 23).
Tabloul morfopatologic
AbsenŃa leziunilor macroscopice în creier
este tipică pentru encefalitele cu alfavirusuri la
ecvine (16). La unele exemplare, acestea se
rezumă la o uşoară congestie a meningelor.
Histologic, sunt evidenŃiate infiltraŃii limfocitare
focale, leziuni de encefalomielită nesupurativă cu
edem interstiŃial, infiltraŃie interstiŃială
mononucleară, glioză, necroză neuronală
diseminată şi neuronofagie.
Diagnostic
Virusul EEV poate fi izolat din sânge, în faza
febrilă a bolii. Încercările de izolare din creierul
cailor morŃi nu au dat rezultate în mod constant.
De aceea, este recomandată prelevarea unui set
dublu de probe, respectiv pentru izolarea
virusului şi pentru examen histologic. Metodele
de izolare a virusului sunt cele aplicate în
diagnosticul EEE: inoculare la şoareci nounăscuŃi,
în ouă embrionate de găină şi în culturi
celulare VERO, RK-13, BHK-21, în care produce
efect citopatic. Identificarea virusului se
realizează prin testul de neutralizare prin
reducerea plajelor (NRP) sau printr-o tehnică
standard de fixare a complementului.
Confirmarea serologică a infecŃiei cu virusul
EEV este demonstrată prin creşterea sau scăderea
titrurilor anticorpilor specifici, de cel puŃin patru
ori, pe serurile perechi prelevate în faza acută a
bolii şi în cea de convalescent (10-14 zile).
Majoritatea cailor bolnavi dezvoltă titruri foarte
ridicate ale anticorpilor serici contra virusului
EEV. Decelarea IgM prin ELISA poate conduce
la diagnosticul prezumtiv, în faza precoce a bolii.
Testele folosite frecvent pentru diagnosticul