Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

InfecŃii produse de rhabdovirusuri 625
24.1. RABIA
(Lyssa - lat.; Rabies - engl.; Tollwut - germ.; Rage - fr.)
Rabia, sau turbarea, este o boală
infecŃioasă, întâlnită la toate speciile de animale
homeoterme, transmisibilă la om, caracterizată
prin grave tulburări nervoase, exprimate prin
hiperexcitabilitate şi agresivitate, urmate de
paralizie şi moarte.
Istoric
Turbarea a fost cunoscută din cele mai vechi timpuri,
existenŃa şi formele ei clinice fiind semnalate şi descrise în
documente vechi, care s-au transmis până la noi, aparŃinând lui
Homer, Aristotel sau Democrit. O descriere mai amplă a bolii
datează din primul secol al erei noastre, şi este făcută de
Celsius. El prezenta nu numai semnele bolii, dar şi unele
indicaŃii privind profilaxia (arderea cu fierul roşu a regiunii
muşcate de un animal turbat, sau chiar amputarea regiunii
respective). Transmisibilitatea prin muşcătură a fost admisă la
fel de demult timp, însă acest lucru nu a fost demonstrat
experimental, decât la începutul secolului al XIX-lea, când
Zinke (1804), Magendie (1821) şi Hertwing (1829) au reuşit
să transmită, cu regularitate, turbarea prin saliva animalelor
turbate. În 1879, Galtier a făcut primele încercări de vaccinare
antirabică a animalelor, reuşind să imunizeze taurinele prin
inocularea intravenoasă a salivei. În 1881, Pasteur şi Roux au
stabilit că agentul turbării se găseşte în sistemul nervos central
la animalele bolnave şi moarte de turbare şi că, prin inocularea
creierului sau măduvei spinării, boala se reproduce totdeauna la
animalele de laborator. Agentul patogen nu s-a putut vedea la
microscop şi nici nu s-a putut cultiva pe medii sintetice şi, de
aceea, Pasteur l-a denumit „virus rabic” (de la cuvântul latin
virus = otravă). Ulterior, în perioada 1881-1884, Pasteur a
elaborat prima metodă ştiinŃifică de imunizare antirabică,
folosind o tulpină de virus rabic (de vacă) a cărei patogenitate a
fost modificată prin inoculări subdurale la iepure. După
aproximativ 60 de pasaje, a constatat că această tulpină a
devenit apatogenă pentru câine, pe cale subcutanată, dar şi-a
păstrat proprietăŃile imunizante, iar pe cale intracerebrală,
determină constant turbarea paralitică, după o incubaŃie de 7
zile. Această variantă de virus rabic, obŃinută în laborator, a fost
denumită de Pasteur „virus fix” pentru a-l deosebi de virusul
nativ, care circulă în natură, denumit „virus rabic de stradă”.
Pentru imunizarea antirabică, Pasteur a folosit măduva spinării
de la iepuri inoculaŃi subdural cu virus fix, care se usucă la
22ºC şi întuneric, în prezenŃa hidratului de potasiu, timp de 1-15
zile. „Tratamentul” antirabic a fost aplicat pentru prima dată de
Pasteur, în 1883 la câini şi în 1885 la om. În scurt timp, metoda
pasteuriană s-a extins în toată lumea. Primul institut antirabic a
fost înfiinŃat la Odesa, de Gamaleia (1886), iar al doilea la
Bucureşti, de Babeş (1888). În 1889, Babeş şi Leep au arătat
că în sângele animalelor imunizate contra turbării apar anticorpi
specifici, care neutralizează virusul rabic fix şi de stradă, fiind
primii care au folosit serul antirabic în tratamentul oamenilor
muşcaŃi. Roux şi Nocard (1890) au stabilit că saliva animalelor
infectate cu virusul rabic de stradă devine virulentă cu 3-8 zile
înainte de apariŃia primelor simptome de turbare.
În 1892, Babeş a descris modificările histopatologice din
sistemul nervos central şi a semnalat prezenŃa unor incluzii
oxifile în citoplasma celulelor nervoase, fără să arate însă şi
importanŃa lor pentru diagnosticul turbării. În 1903, Negri
demonstrează specificitatea incluziilor descrise de Babeş, care
au fost denumite „corpusculii Negri” (17). La Congresul
InternaŃional de Microbiologie de la Praga (1950) această
denumire s-a rectificat şi astăzi incluziile din turbare poartă
denumirea de „corpusculii Babeş-Negri”. Cu toate acestea,
majoritatea publicaŃiilor de specialitate uzează în continuare de
denumirea de ,,corpusculi Negri”, reŃinând numele marelui
savant român numai pentru ,,nodulii Babeş”, de natură glială
(28, 34).
Ulterior, s-au elaborat metode de preparare a serului
antirabic şi a gammaglobulinelor specifice, care se folosesc în
tratamentul antirabic al oamenilor muşcaŃi şi s-au elaborat
metode noi de preparare a vaccinurilor antirabice din tulpini
avianizate, a vaccinurilor liofilizate etc. În Ńara noastră,
Popovici şi col. (1957) au elaborat o metodă de preparare a
vaccinului antirabic cu virus rabic fix, adsorbit pe hidroxid de
aluminiu, care s-a folosit cu succes în Ńara noastră timp de
aproape jumătate de secol.
Progrese importante s-au făcut şi în domeniul cunoaşterii
etiologiei, patogeniei şi epidemiologiei turbării. S-a reuşit
cultivarea virusului rabic în culturi de Ńesuturi, în ouă
embrionate, în celule tumorale maligne in vivo, constatându-se
că virusul formează incluzii oxifile nu numai în celulele
nervoase, ci şi în celulele epiteliale din cornee, amigdale,
membrana corioalantoidiană a embrionului de găină etc. S-a
stabilit, de asemenea, că în organismul infectat virusul se
propagă centripet şi centrifug nu numai pe traiectul nervilor, ci
şi pe cale sanguină şi limfatică. Virusul rabic nu este stabil; se
poate modifica relativ uşor sub influenŃa condiŃiilor de mediu,
datorită cărui fapt, în diferite zone geografice se întâlnesc
tulpini de virus deosebite ca virulenŃă şi patogenitate.
Răspândire şi importanŃă
Turbarea a fost înregistrată, în decursul
timpului, cu o frecvenŃă variabilă, pe toate
continentele. Unele Ńări, favorizate de poziŃia lor
geografică, sau ca urmare a unor măsuri drastice
de combatere, au reuşit să devină şi/sau să se
menŃină indemne de rabie (Australia, Islanda,
Japonia, Noua Zeelandă, Insulele Hawaii, Anglia,
Irlanda, Spania, Portugalia, Norvegia, Suedia
ş.a.). În general, incidenŃa cazurilor de turbare a
variat în timp şi diferă în limitele foarte largi de
la o Ńară la alta, fiind condiŃionată de o serie de
factori, printre care un rol important revine
măsurilor sanitare veterinare.
Mai mult de 27 000 cazuri de turbare la
animale sunt raportate oficial în fiecare an, în
lume, dar numărul lor real este desigur cu mult
mai mare.