Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

408
Boli virotice şi prionice ale animalelor
RezistenŃa VGA faŃă de agenŃii fizici şi
chimici, la fel ca în cazul celorlalte VG este
relativ scăzută. Este inactivat de detergenŃi,
hipoclorit de sodiu, fenol, formol,
betapropiolactonă, dezoxicolat de sodiu, eter,
derivaŃii cuaternari de amoniu şi hidroxilamină.
De asemenea, este distrus de variaŃiile mari
de pH, căldură, uscăciune şi lumina solară
directă. În natură, în funcŃie de temperatura
externă şi de substratul în care este înglobat,
poate să reziste câteva zile, săptămâni sau luni. În
cadavre rezistă până la o lună.
În lichidele embrionare, la frigider, se
conservă câteva săptămâni, iar la congelator,
câteva luni.
Unii agenŃi chimici, cum este formaldehida şi
betapropiolactona, în anumite concentraŃii,
distrug infectivitatea virusului fără a-i altera
activitatea hemaglutinantă, neuraminidazică şi o
dată cu acestea, antigenitatea.
Caractere epidemiologice
Lista speciilor de păsări domestice şi
sălbatice de la care au fost izolate diverse VGA
este foarte lungă. De asemenea este lungă şi lista
mutantelor sau subtipurilor de VGA care au fost
izolate de la diverse specii de păsări. Virusuri
gripale aviare pot fi izolate din focare active de
gripă aviară, de mai mare sau mai mică gravitate,
dar şi de la păsări cu forme discrete de boală sau
chiar aparent sănătoase clinic. În primul caz
vorbim de epidemii şi de focare de gripă aviară
(GA), în al doilea caz vorbim doar de infecŃii cu
virusuri gripale (IVG).
Dintre păsările domestice, GA a fost
semnalată cel mai frecvent la curcă, raŃă, gâscă,
potârniche, fazani, găină şi diverse psitacide.
Între numeroasele specii de păsări sălbatice de la
care au fost izolate VGA, trebuie menŃionate în
primul rând păsările acvatice, păsările care
populează Ńărmurile (pescăruşi, rândunele de
mare) păsările migratoare, în special palmipedele.
Unele animale marine, ca foca, morsa, balena
şi delfinul pot face boala clinic cu virusuri aviare.
Porcul, calul şi probabil şi alte specii,
contractează infecŃia subclinic şi o pot
retransmite apoi păsărilor sau, după o
transformare genetică prin reasortare genică,
omului sau altor specii.
Transmiterea directă a bolii de la păsări cu
GA la om, porc, nutrii sau alte specii de
mamifere a fost semnalată numai foarte rar. Omul
se îmbolnăveşte cu suşe transformate genetic în
organismul porcului, cel mai adesea din genomul
VGA şi a virusurilor umane, dar nu numai.
Probabil că şi alte specii decât porcul pot juca
rolul de „reactor”.
Transmiterea cu uşurinŃă a gripei ca şi a
infecŃiilor gripale asimptomatice, se face de
regulă în cadrul aceleeaşi specii. Cu alte cuvinte,
atunci când este vorba de o epidemie activă de
gripă, sursa de infecŃie pentru păsări o reprezintă
tot păsările, iar sursa de infecŃie pentru om o
reprezintă tot omul. Chiar şi în cadrul păsărilor,
influenŃa bobocilor de raŃă se transmite cu
prioritate tot la raŃe iar virusul din focarele de
gripă de la curci difuzează cu mai mare uşurinŃă
tot la curci.
Sursele de infecŃie primare sunt reprezentate
de păsările bolnave, de cele trecute prin boală ca
şi de cele cu infecŃii asimptomatice, care rămân
purtătoare şi eliminatoare de virus prin secreŃiile
oculo-nazale şi prin fecale, timp de până la 30
zile (1). Ouăle se pot contamina în oviduct sau în
cloacă. Cu cât contactul dintre păsările
eliminatoare şi cele receptive este mai strâns, cu
atât mai uşor se poate transmite infecŃia direct, pe
cale respiratorie sau digestivă. Transmiterea
indirectă, prin intermediul mediului contaminat
de păsările eliminatoare (aerul, apa, furajele etc.)
este mai puŃin eficientă decât transmiterea
directă.
PorŃile obişnuite de pătrundere a virusului în
organism sunt reprezentate de mucoasele
respiratorie, conjunctivală şi mai puŃin de
mucoasa digestivă.
Dinamica epidemică a GA variază foarte
mult în funcŃie de caracteristicile tulpinii
infectante şi de receptivitatea speciilor infectate.
În decursul timpului au fost descrise epidemii
foarte grave, cu morbiditate şi mortalitate de
peste 75%, epidemii cu morbiditate şi mortalitate
moderate, ca şi focare endemice, cu morbiditate
scăzută şi cu mortalitate foarte scăzută, aproape
nulă, ultimele având o importanŃă mare din punct
de vedere al sănătăŃii publice, având în vedere
riscul de transformare genică în tulpini patogene
pentru om, pe care îl incumbă.