Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

328
Boli virotice şi prionice ale animalelor
Pentru profilaxia specifică au fost
experimentate câteva tipuri de vaccinuri, dar nici
unul cu rezultate salutare.
Primul vaccin contra PIF a fost lansat pe
piaŃă în 1991 de firma Pfizer şi este constituit
dintr-o tulpină modificată de coronavirus felin,
termosensibilă, care se administrează iniŃial la
vârsta de 4 luni, intranazal, cu repetare după 3
săptămâni şi apoi anual. Vaccinul produce
seroconversie şi, după datele producătorilor,
obŃinute prin infecŃie experimentală, oferă
protecŃie în proporŃie de 50-70% (57). Există însă
şi studii, citate de Newman (57) care afirmă că,
prin pozitivare serologică a pisicilor vaccinate,
Ńinând cont de patogeneza particulară a acestei
boli, susceptibilitatea pisicilor vaccinate ar putea
fi uneori sporită, supoziŃie care deocamdată nu a
fost dovedită.
Alte vaccinuri, preparate după tehnologii
moderne, sunt în curs de experimentare.
17.6. ENTERITA TRANSMISIBILĂ A CURCILOR
(ENTERITA CU CORONAVIRUS A CURCILOR)
(Coronaviral Enteritis of Turkeys, Transmissible Enteritis, Bluecomb - engl.;
Blankammkrankheit, Hämorrhagische Enteritis - germ.)
R. Moga Mânzat
Enterita transmisibilă a curcilor (ETC),
cunoscută şi sub denumirile de Enterita cu
Coronavirus a curcilor, sau Boala crestei
albastre este o boală infecŃioasă specifică
curcilor, produsă de un coronavirus, cu evoluŃie
acută, manifestată prin inapetenŃă, depresie,
slăbire rapidă şi diaree.
Istoric, răspândire geografică şi
importanŃă economică
După 1940 a fost descrisă în statul Washington şi apoi în
statul Minnesota din SUA, sub numele de bluecomb sau sub
numele de mud fever, o epidemie a curcilor, cu efecte
economice devastatoare, căreia nu i s-a putut preciza etiologia
în primii 20 de ani. Ulterior s-a răspândit şi în alte state
americane, în Canada, în Brazilia şi chiar pe alte continente, dar
încă nu a fost semnalată în Europa (deşi, un virus asemănător a
fost recent izolat în Marea Britanie).
Prin pierderile deosebit de mari pe care le-a produs, care
variau între 10-50%, în funcŃie de structura de vârstă şi de alŃi
factori, ETC a determinat antomarea multor studii menite să
elucideze etiologia bolii şi să precizeze măsuri eficiente de
profilaxie şi combatere. Acestea au identificat, în diverse focare
de boală, mai mulŃi agenŃi patogeni capabili să producă enterite
la curci, în special coronavirusuri, astrovirusuri, reovirusuri,
enterovirusuri, papovavirusuri ş.a., dar dintre acestea numai cu
coronavirusuri a putut fi reprodusă experimental boala. Aceste
cercetări au avut meritul de a atrage atenŃia asupra faptului că
ETC nu trebuie privită, în toate cazurile, ca o boală primară
produsă de un singur agent etiologic. După 1990, cercetătorii au
început să vorbească tot mai mult despre „poult enteritis and
mortality syndrom”, ca despre o afecŃiune a curcilor, în special
a celor până la vârsta de o lună, cauzată de un complex de
factori, între care coronavirusul de curcă este cel mai important.
Coronavirusul curcilor, principalul agent etiologic al
sindromului enteritei şi mortalităŃii puilor de curcă,
respectiv agentul etiologic primar al ETC, a fost identificat în
anul 1973, de Panigrrahy şi col.
Pierderile economice cauzate de VETC pot fi foarte mari -
20-40% din efectiv mortalitate în câteva săptămâni sau cu
mortalitate foarte scăzută, dar cu reducerea performanŃelor
economice (11).
Etiologie
Agentul etiologic al ETC este un virus
(VETC) cu genom ARN din fam. Coronaviridae,
genul Coronavirus, specia Turkey coronavirus,
cu anvelopa prezentând proiecŃii în formă de
petale şi având un diametru mediu de 135 nm. Se
cultivă pe ouă embrionate de curcă şi pe culturi
celulare de origine embrionară de curcă şi pe linia
HTR-8 de celule adenocarcinomatoase umane.
Virusul nu îşi pierde infectivitatea dacă este
menŃinut 30 de minute la pH 3 şi 22ºC şi nu este
inactivat în 60 min. la 50ºC sau de cloroform, la
4ºC, timp de 10 min.
Aglutinează eritrocitele de iepure şi de cobai,
dar nu şi cele de bovine, cal, oaie, gâscă sau
găină. Toate tulpinile de VETC sunt identice
antigenic, dar sunt diferite de alte coronavirusuri
şi mai ales de alte virusuri care cauzează
enteritele la pui de găină sau de curcă (8).
Conform concepŃiei actuale, în cadrul
etiologiei ETC trebuie luate în discuŃie şi alte
virusuri, bacterii sau protozoare, care participă
sau complică evoluŃia bolii, alături de alŃi factori
cuprinşi în complexul de factori care stau la baza
etiologiei „sindromului enteric şi al mortalităŃii
puilor de curcă”.