Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

648
Boli virotice şi prionice ale animalelor
diametrul de 16,6 nm la vârf şi de 70-88 nm la
bază, cu o lungime de 145-176 nm (2).
În privinŃa formei există diferenŃe între
tulpinile izolate în Africa de Sud, care au formă
conică, şi cele izolate în Australia şi Japonia, care
au formă de cartuş şi se aseamănă cu virusul
stomatitei veziculoase. Cele două tipuri
morfologic distincte, se presupune a se datora
unei mutaŃii privind structura spiralei de ARN. S-
au identificat 4 serotipuri: DDP 63, CSIRO 368,
DDP 61 şi FUK-11 (5, 6).
Cultivarea virusului se face cu dificultate. S-a
reuşit după treceri intracerebrale pe şoareci
sugari, cultivarea pe culturi de celule renale de
embrion bovin, de maimuŃă (MS, Vero) şi de
hamster (BHK-21), pe care produce, începând cu
al treilea pasaj, efect citopatic vizibil după 48-72
ore de la inoculare. Se cultivă pe ouă embrionate
de găină în urma inoculării pe cale intravitelină,
cât şi pe şoareci sugari în urma inoculării
intracerebrale.
Virusul are afinitate deosebită pentru
leucocite şi plachete, prin intermediul cărora este
vehiculat în organism, producând viremie severă
şi hipertermie accentuată, cu o durată de 6-48 ore.
După infecŃia experimentală, virusul a fost
izolat din pulmon, splină şi ficat, dar nu şi din
creier, rinichi, pancreas, timus, amigdale etc.
Virusul este sensibil la eter, cloroform şi
variaŃiile de pH, este inactivat în 10 minute la
56°C, rămâne virulent circa 48 ore în sângele
păstrat la temperatura camerei. Se conservă timp
îndelungat (câŃiva ani) la –80°C.
Caractere epidemiologice
În condiŃii naturale şi experimentale sunt
receptive bovinele. În insulele Filipine, s-au
semnalat îmbolnăviri la bivoli, iar în cazuri
excepŃionale s-a reuşit infecŃia experimentală la
oaie. Vacile de lapte şi tineretul la îngrăşat fac
forme mai grave. De asemenea, bovinele
importate sunt mai sensibile decât rasele locale,
iar animalele bine întreŃinute sunt mai receptive
decât cele slabe.
Principalele surse de infecŃie sunt
reprezentate de animalele bolnave. De asemenea,
surse importante de infecŃie sunt considerate
artropodele, în organismul cărora virusul persistă
mult timp. În transmiterea infecŃiei au fost
incriminate culicoidele, flebotomii şi muscidele
(Stomoxis, Aedes), pe baza faptului că în apariŃia
unor focare de boală orice contact cu alte
animale, purtătoare de artropode a fost exclus.
După Davies şi col. (3), transmiterea infecŃiei
prin intermediul diferitelor specii de insecte
hematofage este sigură, deşi aceasta nu s-a putut
dovedi încă experimental. Boala nu poate fi
transmisă prin contactul cu animalele bolnave,
ceea ce însemnează că nu are caracter contagios.
Totuşi, se apreciază că în zonele contaminate,
virusul poate să se menŃină între două izbucniri
epizootice pe unele animale, la care se produc
infecŃii sublinice. Pentru aceasta pledează
constatarea că în Nigeria se îmbolnăvesc numai
animalele tinere, de 1-2 ani. Sursele secundare de
infecŃie nu par a fi importante, deoarece virusul
nu se elimină prin secreŃii şi excreŃii; urina şi
fecalele nu sunt virulente, iar mucusul nazal
numai în rare cazuri.
Boala are un caracter enzootic sau chiar
epizootic, în funcŃie de condiŃiile de transmitere
asigurate de către artropodele vectoare. În
perioadele cu ploi abundente, când aceste
artropode sunt mai numeroase, se semnalează
recrudesceŃele enzootice. Cele mai frecvente
cazuri de îmbolnăvire apar la mijlocul şi finele
sezoanelor cu ploi abundente.
Tabloul clinic
Durata perioadei de incubaŃie este de 2-10
zile, în medie 2-4 zile. Boala evoluează acut, cu
debut brusc, hipertermie (40,5–41,5°C),
inapetenŃă, imobilitate, epiforă şi jetaj. La unele
animale, cu astfel de semne, tulburările diminuă
treptat şi se vindecă în 24-48 ore. La altele, boala
se agravează, manifestându-se prin accelerarea şi
îngreunarea respiraŃiei, care devine superficială şi
dureroasă, la care se adaugă mialgii şi
tremurături, la început localizate (crupă, m.
anconaŃi etc.) apoi generalizate, făcând
deplasarea greoaie sau obligând animalele să
rămână în decubit prelungit. ConstipaŃia este
frecventă şi poate alterna cu diareea. În
majoritatea cazurilor, după 2-4 zile de la debut,
simptomele se atenuează şi animalele se vindecă.
Rareori pot surveni complicaŃii: paralizia
muşchilor faringieni, care pot antrena
bronhopneumonii ab-ingestis cu sfârşit letal,
pareza diferitelor grupe musculare şi, mai rar,
paralizie generalizată, cu sfârşit letal în