Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

InfecŃiile produse de virusuri din fam. Astroviridae 227
Măsurarea răspunsului imun cu ajutorul
enzimelor (Enzime Immunassay- EIA), utilizând
anticorpi policlonali pentru antigenul cercetat, s-a
dovedit de un real folos. EIA modificată cu un
anticorp detector special s-a dovedit foarte
sensibilă (91%) şi specifică (98%) comparativ cu
IEM, luată ca referinŃă (23). Sensibilitatea la EIA
se estimează la 10 5 -10 6 particule virale/gram
fecale.
În loturile de curci bolnave s-a utilizat de
curând (16), pentru diagnosticul infecŃiilor
cu astrovirusuri, testul RT-PCR (reacŃia
polimerazică în lanŃ-revers transcriptază) prin
care s-a detectat regiunea capsidei virale şi genele
polimerazei. Detectarea astrovirusului uman,
serotipul 1, cel mai frecvent întâlnit în infecŃiile
digestive la copii, s-a realizat prin PCR (12).
Titrarea extractelor din fecale prin PCR a indicat
prezenŃa a 10 particule virale/gram fecale (12).
Sensibilitatea tehnicii RT-PCR se estimează a fi
între 10 şi 100 de particule virale/gram fecale
(15). Nu este lipsită de interes observaŃia că, prin
testul RT-PCR se depistează astrovirusurile în
32% din probele testate, comparativ cu EIA, prin
care se depistează doar 10% (15).
O altă metodă, recent utilizată în diagnosticul
de laborator al astrovirusurilor, este aşa-numita
„A dot-blot hybridation”, prin care se identifică
virusul în proba de fecale, procedându-se în felul
următor: un set de seruri, cu diverşi anticorpi, se
depune în picătură peste antigenul pipetat şi el pe
o hârtie specială în puncte distincte. „Punctul”
(antigenul) corespunzător anticorpului (cu care
vine în contact), se va înnegri imediat în contact
cu anticorpul corespunzător, iar reacŃia va fi
considerată pozitivă. Testul acesta nu este atât de
sensibil ca ME, dar are avantajul că identifică şi
particulele virale neclare din punct de vedere
morfologic (32).
Culturile celulare constituie pentru unele
astrovirusuri (uman, bovin şi porcin) o altă cale
de urmat pentru izolarea lor din fecalele diareice.
Astrovirusul (virusul de tip 2) hepatitei bobocilor
de raŃă se poate izola pe ouă embrionate de găină
de 6-7 zile prin inocularea materialului patologic
suspect în sacul amniotic, după care se fac mai
multe pasaje oarbe (3).
11.4. INFECłII CU ASTROVIRUSURI LA MAMIFERE
11.4.1. ENTERITA VIłEILOR
În mod obişnuit, la viŃei, diareea poate apare
din cele mai diverse cauze, printre care igiena,
condiŃiile de întreŃinere şi alimentaŃia joacă un rol
esenŃial.
În cele mai multe cazuri, rotavirusurile,
criptosporidiile, coronavirusurile şi E. coli
enterotoxigen sunt recunoscute drept cauze
majore ale diareei la viŃei (1). Care este procentul
participării fiecăruia dintre aceştia la declanşarea
enteritei şi deci recunoaşterea sa ca agent
etiologic primar, este mai puŃin bine cunoscut (4).
În general, se admite că infecŃiile mixte sunt cele
mai frecvente la viŃei.
În 1978 s-a reuşit identificarea în fecalele
diareice la viŃeii cu enterită acută a două feluri de
particule virale cu o morfologie diferită şi deci
aparŃinând la două tipuri de virus: „astroviruslike”
şi „calicivirus-like”. Acestea din urmă
(Newbury agent) au avut diametrul de 33 nm şi
au fost considerate drept agentul etiologic primar
al enteritei la viŃei gnotobiotici în vârstă de 16-60
de zile, la care s-au semnalat atrofia vilozităŃilor
intestinale şi malabsorbŃia xilozei-D (2). Virusul
însă nu a putut fi cultivat pe culturi celulare.
Astrovirusul-like nu a produs diareea (deşi
s-a izolat din fecalele diareice) la 2 viŃei
gnotobiotici, dar a infectat culturile celulare
embrionare renale primare de viŃel.
Astrovirusul bovin – toate cele 3 serotipuri
identificate până în prezent – poate produce o
infecŃie a celulelor sensibile, respectiv a
enterocitelor ce acoperă vilozităŃile plăcilor Peyer
din jejun, dar clinic nu induce enterită, fiind de
fapt considerat nepatogen (15, 23).
Astrovirusul bovin se cultivă pe celule renale
neonatale primare de viŃel, la care se adaugă 50
µg/ml tripsină. Folosind testul anticorpilor
fluorescenŃi, s-a constatat că mai puŃin de 2% din
celule sunt infectate după 4-5 zile de la
însămânŃare. În cazuri rare s-a putut ajunge şi la
20%.